De ce a spus Dumnezeu Adu-ţi aminte

2,109 Reads  |   Print Friendly
De ce a spus Dumnezeu Adu-ţi aminte
By Joe Crews

Ce ar fi putut face??


Numeroase sondaje şi chestionare au confirmat că cea mai populară formă a scepticismului modern este negarea istoriei creaţiunii. Şaptezecişi două procente din pastorii intervievaţi au exprimat grade variate de îndoială privind faptul că Dumnezeu a adus lumea la existenţă doar vorbind, aşa cum ne spune raportul biblic. Această lipsă de credinţă fundamentală a condus la respingerea altor doctrine de bază ale creştinismului cum ar fi naşterea dintr-o fecioară sau ispăşirea.

Este interesant de remarcat că Dumnezeu a anticipat de fapt multe din controversele asupra raportului Genezei privind creaţiunea. Pretenţia Sa de a fi prelucrat toată această imensă masă de materie doar comandându-i să existe- vor fi desigur destui necredincioşi şi oameni care să pună la îndoială o astfel de declaraţie. Şi chiar cei care citesc şi cred raportul biblic, vor uita curând faptul miraculos sub influenţa milioanelor de dumnezei falşi care vor apărea.

Aşa încât Dumnezeu trebuia să facă ceva neobişnuit care să păstreze cunoştinţa acestui act puternic al creaţiunii. Puterea care cheamă cerurile şi pământul la existenţă prin cuvânt Îl va deosebi de toţi dumnezeii contrafăcuţi şi de pretenţiile lor înşelătoare. Ce putea face ca să aducă omenirea în mod constant înapoi la săptămâna creaţiunii, atunci când Şi-a stabilit pentru totdeauna autoritatea divină?

Creaţiunea – Semnul suveranităţii lui Dumnezeu


Dumnezeu a ales sa facă un memorial, o prezentare convingătoare a puterii Sale creatoare, punând deoparte ziua a şaptea din săptămâna creaţiunii ca zi sfântă de odihnă şi aducere aminte. Aceasta constituie o protecţie extraordinară a suveranităţii lui Dumnezeu - un semn al dreptului Său de a stăpâni ca singurul Dumnezeu adevărat. În acelaşi timp stă ca o dezvăluire devastatoare pentru orice zeu care nu a creat cerurile şi pământul.

Scrierile profeţilor Vechiului Testament sunt pline până la saturaţie cu aduceri aminte ale puterilor distinctive de creaţiune ale lui Dumnezeu. David scria:"Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile" (Psalm 96:5). Ieremia scria: "Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu ... Dumnezeii, care n-au făcut nici cerurile, nici pământul, vor pieri .. Dar El a făcut pământul prin puterea Lui" (Ieremia 10:10-12).

A demonstrat Dumnezeu Însuşi o urgenţă extremă în păzirea adevărului creaţiunii viu în faţa ochilor lumii? Da. Până la asemenea nivel încât a scris în inima marii Legi morale obligaţia ca fiecare suflet viu să păstreze Sabatul sfânt şi astfel să recunoască autoritatea Sa divină. În cadrul acestor principii care formează fundaţia guvernului Său şi reflectă propriul Său caracter desăvârşit, Dumnezeu a scris aceste cuvinte:"Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea... Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele... de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o" (Exodul 20:8-11).

Ce act care să scoată în evidenţă lucrarea atotputernică a creaţiunii! Odată pe săptămână, pe măsură ce pământul se învârte în jurul axei sale, Sabatul aducerii aminte călătoreşte în jurul pământului atingând fiecare bărbat, femeie şi copil cu mesajul creaţiunii instantanee. De ce a spus Dumnezeu:adu-ţi aminte? Pentru că uitând Sabatul înseamnă să uiţi şi pe Creator.

Puterea transformării creatoare la lucru


Paralel cu descrierea unei creaţiuni fizice găsim raportul puterii lui Dumnezeu de a recrea inima omenească. Evident, cele două procese pornesc din aceeaşi sursă atotputernică. Se cere la fel de multă putere pentru convertire sau recreere ca şi pentru a chema la existenţă ceva prin creaţiune. Apostolul ne spune:"şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut (în engleză creat) după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul" (Efeseni 4:24). Cum naşterea din nou este semnul cel mai comun de identificare a credinciosului îndreptăţit, nu e de mirare că scriitorii Bibliei ne amintesc în mod constant despre puterea creatoare care distinge pe adevăratul Dumnezeu de orice contrafacere. Conducându-ne dincolo de creaţiunea fizică, Dumnezeu spune şi aceste cuvinte:"Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc" (Ezechiel 20:12).

Vă rog să remarcaţi că un Sabat sfinţit este semnul unui popor sfinţit. Cuvîntul "a sfinţi" înseamnă a pune deoparte pentru un scop deosebit (o zi adusă la viaţă prin puterea creatoare a vocii lui Dumnezeu), şi a servit şi ca să ne aducă aminte că Dumnezeu poate pune oamenii deoparte pentru un scop deosebit prin regenerare sau recreere.

În lumina acestor fapte este uşor de înţeles de ce diavolul a purtat o bătălie continuă şi disperată împotriva Sabatului zilei a şaptea. Timp de aproape şase milenii a lucrat prin mândria tradiţiei, dezinformării şi bigotismului religios ca să distrugă sfinţenia semnului special al autorităţii lui Dumnezeu-Sabatul.

Ca semn al dreptului de guvernare al lui Dumnezeu, Sabatul a provocat pretenţia Satanei de a lua locul lui Dumnezeu. Adversarul spune" Îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu... voi fi ca Cel Prea Înalt."(Isaia 14:13,14) De fapt Satan dorea să i se aducă închinare. Ca să îndeplinească acest lucru, trebuia să anuleze pretenţia lui Dumnezeu de a fi un guvernator drept. Autoritatea lui Dumnezeu se sprijină pe pretenţia lui Dumnezeu ca fiind Creatorul, având Sabatul ca semn al acestei autorităţi. Distrugând Sabatul, Satan pregăteşte calea pentru instituirea unui guvern contrafăcut bazat pe pretenţii de autoritate contrafăcute, simbolizate printr-o zi de închinare contrafăcută.

Bătălia asupra autorităţii


Este fascinant să privim înapoi peste veacuri şi să vedem derularea marei lupte dintre Hristos şi Satana. Lupta a fost întotdeauna concentrată asupra autorităţii.

Strategia celui rău a fost întotdeauna bazată pe un dublu atac asupra afirmaţiei lui Dumnezeu de a fi Creator. Mai întâi prin teoria evoluţiei cu doctrina sa umanistă a selecţiei naturale. Apoi, printr-un efort de secole de a distruge păzirea Sabatului zilei a şaptea ca semn al puterii creatoare.

Putem doar să spunem în trecere că fiecare din aceste încercări diavoleşti de a discredita autoritatea lui Dumnezeu a produs un succes amar peste orice aşteptare. Milioane au devenit sceptici religioşi şi agnostici datorită doctrinei lui Darwin privind evoluţia organică. Negând căderea omului care ar fi cerut un Mântuitor din păcat, evoluţia a lovit atât planul de mântuire cât şi actul creaţiunii.

În mod similar, atacurile Satanei asupra Sabatului au condus milioane la neascultare de singura poruncă din Decalog pe care Dumnezeu a făcut-o test al ascultării de întreaga lege.

Un plan de succes în subminarea loialităţii a milioane care erau devotate adevăratului Dumnezeu cerea o capodoperă de strategie satanică. Ia timp. Implică secole de înşelare a minţii. Nu va fi nici o întoarcere dramatică de la servirea lui Dumnezeu la servirea Satanei. Secretul ar fi câştigarea ascultării prin subterfugiu religios. Satana a înţeles principiul din Romani 6:16, cu mult înainte ca Pavel să scrie cuvintele:"Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi?"

Ascultarea este cea mai înaltă formă de supunere şi închinare. Dacă Satana ar putea crea un motiv care să facă oamenii să nu mai asculte de Dumnezeu, ar avea chiar şansa de a câştiga ascultarea lor de partea cauzei sale. Lupta decesivă se va da în ce priveşte legea lui Dumnezeu. Legea constituie fundaţia guvernării lui Dumnezeu. Cum putea Satan să distrugă încrederea în lege şi în locul de aceasta să facă pe oameni să asculte de el? Şi ce poruncă ar trebui să atace? Desigur una care ne îndreaptă către puterea creatoare a lui Dumnezeu şi către dreptul Său de a guverna. Ca semn de identificare al adevăratului Dumnezeu Sabatul a fost din totdeauna obiectul urei Satanei. Dumnezeu alesese Sabatul ca test de loialitate faţă de legea Sa în Vechiul Testament " ca să-l pun la încercare," zice Domnul "şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea" (Exod 16:4).

Testul de bază al Legii


Deoarece Dumnezeu a făcut Sabatul testul de bază al celor Zece Porunci, Satana este determinat să facă aceasta cea mai uriaşă problemă a tuturor veacurilor. Distrugând Sabatul, Satana este pregătit să lanseze super planul său de a pretinde ascultarea faţă de o zi de închinare contrafăcută. Manipulând slăbiciunea unui creştinism contrafăcut care a căzut încet încet sub influenţa păgânismului, Satana îşi pregăteşte capodopera- o biserică-stat răspândită în întreaga lume - care va cere ascultare necondiţionată de sistemul său contrafăcut de închinare.

Istoria neagră a apostaziei a început să se desfăşoare de peste patru mii de ani, începând cu acea aşa numită convertire de la păgânism a împăratului Constantin. Să facă o lege împotriva celor ce păzesc Sabatul şi să dea noi legi care să ceară odihna în prima zi a săptămânii, o sărbătoare solară, dedicată închinării la soare cu ritualuri păgâne, a fost una din primele legi ale proaspătului împărat aşa-zis creştin.

Nu vom stărui, acum, asupra istoriei bine-documentate a conciliilor papale care au obligat păzirea Duminicii păgâne sub ameninţarea pedepsei cu moartea. Pentru cei care au fost doritori să cerceteze cele întâmplate fără prejudecăţi, faptele sunt bine-cunoscute. În timpul secolelor al patrulea şi al cincilea, prima zi a săptămânii a fost înălţată prin decret papal pentru a înlocui adevăratul Sabat al Bibliei.

Din nefericire, prejudecăţi si false informaţii au condus mii de creştini să închidă ochii asupra evidenţelor copleştoare ale istoriei privind această înlocuire. Rădăcinile acestor prejudecăţi nu sunt greu de identificat. Satana a lucrat prea mult timp creindu-şi un sistem de opoziţie ca să permită respingerea sa cu uşurinţă. De-a lungul veacurilor şi-a perfectat o serie de subtile argumente false pentru a-şi susţine ascultarea de o zi de închinare contrafăcută. El continuă să urască Sabatul care identifică pe adevăratul Dumnezeu.

Numai dacă prezentăm aceste atacuri împotriva Sabatului zilei a şaptea vom putea să înţelegem de ce milioane continuă să păzească prima zi a săptămânii, o zi ce nu are niciun suport biblic. Nimeni nu contrazice înţelesul legii scrise de degetul lui Dumnezeu "Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: ....să nu faci nici o lucrare în ea." Şi totuşi milioane nu ascultă de ea. Nimeni nu poate respinge evidenţa copleşitoare a originii păgâne a duminicii şi totuşi milioane păzesc duminica în locul Sabatului poruncit clar în cele Zece Porunci. De ce? Repet motivul işi are rădăcina în ingenioasele argumente ale lui Satana care au creat un climat de prejudecăţi împotriva Sabatului Domnului. Vom examina acum câteva din înşelăciunile majore ale acestor argumente.

Eroarea majoră nr.1 – Sabatul a fost făcut numai pentru iudei


Această idee greşită a câştigat atâta putere încât mulţi creştini numesc Sabatul - "Sabatul evreilor". Dar în Biblie nu găsim nicăieri o astfel de expresie. Este numit "Sabatul Domnului", dar niciodată"Sabatul evreilor"(Exodul 20:10). Luca era un scriitor al Noului Testament, venit dintre Neamuri, şi adesea s-a referit la lucruri specifice evreilor. El vorbeşte despre "naţinea iudeilor", despre "poporul evreu", "ţara Evreilor" şi "sinagoga iudeilor"(Fapte 10:22; 12:11; 10:39; 14:1;).Dar notaţi vă rog, că Luca nu s-a referit niciodată la "sabatul iudeilor" deşi el a menţionat Sabatul în mod repetat.

Hrisos ne-a învăţat în mod clar că Sabatul a fost făcut pentru om" (Marcu 2:27). Adevărul e că Adam era singurul om în viaţă pe vremea când Dumnezeu a făcut Sabatul. Cel puţin 2000 de ani după creaţiune nu au existat iudei. Nu avea cum să fie făcut pentru ei. Isus a folosit termenul "om" în sens generic, referindu-se la întreaga omenire. Acelaşi cuvânt este folosit legat de instituţia căsătoriei care a fost instituită tot la creaţiune. Femeia a fost făcută pentru om tot aşa cum Sabatul a fost făcut pentru om. Cu siguranţă nimeni nu crede în existenţa căsătoriei doar pentru iudei.

Fapt este că două instituţii frumoase şi originale, au fost instituite de Dumnezeu Însuşi înainte ca păcatul să fi venit în această lume - căsătoria şi Sabatul. Amândouă au fost făcute pentru om, amândouă au primit binecuvântarea Creatorului şi amândouă continuă să fie la fel de sfinte acum precum erau atunci când au fost sfinţite în grădina Edenului.

Este de asemenea interesant de notat că Isus a fost Cel care a făcut Sabatul în prima săptămână de existenţă a lumii. Avea un motiv pentru care S-a intitulat Domn al Sabatului(Marcu 2:28). Dacă El este Domn al zilei Sabatului, atunci Sabatul trebuie să fie ziua Domnului. Ioan a avut o viziune în "ziua Domnului", după cum aflăm în Apocalipsa 1:10. Această zi trebuie să fie Sabatul. Este singura zi desemnată şi cerută de Dumnezeu în Biblie. Scriind cele Zece Porunci, Dumnezeu a numit-o "Sabatul Domnului"(Exodul 20:10). În Isaia El este citat ca spunând "Sabatul, ziua Mea cea sfântă"(Isaia 58:13).

Dar nu trebuie să trecem peste faptul că acest Dumnezeu care acreat lumea şi Sabatul este Isus Hristos Însuşi. Ioan a scris:"La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.... Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl."(Ioan 1:1-3,14).

Pavel a identificat în mod clar pe Isus ca şi Creator,"... în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, ... Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile (Coloseni 1:13-16).

Pentru creştini, a separa pe Isus de Sabat, este o greşeală tragică. Pentru că El este Autorul, Făcătorul, Sfinţitorul şi Arhitectul Sabatului. A îndepărta binecuvântarea pe care El a pus-o asupra Sabatului înseamnă a-i nega autoritatea.

Acest argument a condus pe mulţi creştini să creadă că Sabatul a existat doar pentru o perioadă de timp limitată imediat după creaţiune. Dar este aceasta realitatea? De fapt, Sabatul nu putea fi niciodată doar tipul sau umbra a ceva, pentru simplul motiv că a fost făcut înainte ca păcatul să intre în familia umană. Anumite umbre şi servicii tipice au fost instituite ca rezultat al păcatului şi ţintesc către eliberarea din păcat. Aşa au fost jertfele folosite pentru a simboliza moartea lui Isus, Mielul lui Dumnezeu. Nu ar fi existat animale jertfite dacă păcatul nu exista. Aceste ofrande au fost abolite atunci când Hrisots a murit pe cruce, pentru că aceste servicii tipice îşi găsiseră împlinirea. (Matei 27:51). Dar nu a existat nici o umbră înainte ca păcatul să fi intrat în această lume; de aceea Sabatul nu poate fi inclus în legea ceremonială a tipurilor şi umbrelor.

Pavel se referă la sistemul temporar al poruncilor în Coloseni 2:14-16 ca fiind "împotriva noastră" şi "contrar nouă". El l-a legat de darurile de carne şi de băutură şi de sărbătorile anuale ale legii care a fost "anulată". E adevărat că se referă şi la sabate în cest text , dar priviţi cu atenţie căci le numeşte "... umbra lucrurilor viitoare". Au fost unele zile de Sabat ţintuite pe cruce? Da, cel puţin patru sabate anuale care aveau loc în anumite zile ale lunii şi ele au fost ţintuite pe cruce. Ele erau umbre şi cereau daruri speciale de mâncare şi băutură. Aceste sabate anuale sunt descrise în Leviticul 23: 24-36 şi apoi rezumate în versetele 37 şi 38: "Acestea sunt sărbătorile Domnului, în care veţi vesti adunări sfinte, ca să se aducă Domnului jertfe mistuite de foc, arderi de tot, daruri de mâncare, jertfe de vite şi jertfe de băutură, fiecare lucru la ziua hotărâtă. Afară de aceasta să păziţi Sabatele Domnului.”

Scriptura face o diferenţă clară între sabatele anuale, care erau o umbră şi săptămânalele "Sabate ale Domnului" Sabatele ceremoniale au fost şterse la cruce, pentru că fuseseră adăugate ca o consecinţă a păcatului. Dar Sabatul celor Zece - Porunci a fost sfinţit înainte de apariţia păcatului şi a fost introdus mai târziu în marea lege morală scrisă de degetul lui Dumnezeu. El este veşnic prin însăşi natura lui.

Eroarea majoră #2 – Ţine oricare zi din şapte


Prin această înşelăciune Satana pregăteşte lumea pentru a accepta un substitut pentru Sabatul pe care l-a poruncit Dumnezeu. Dumnezeu a scris pe table de piatră, legea neschimbătoare a veacurilor. Fiecare cuvânt din ea e serios şi plin de înţeles. Niciun rând nu e misterios sau ambiguu. Păcătoşi şi creştini, educaţi şi neneducaţi nu au nicio problemă în a înţelege cuvintele simple şi clare ale celor Zece Porunci. Dumnezeu ştia ce spune şi a spus ceea ce ştia. Nimeni n-a încercat să ocolească legea pentru că e prea complicat s-o înţeleagă.

Mare parte din cele zece porunci încep cu aceleaşi cuvinte: "Să nu", dar chiar în mijlocul legii găsim porunca a patra care începe cu expresia "Adu-ţi aminte". De ce este aceasta diferită de celelalte? Pentru că Dumnezeu le-a poruncit să aducă în memorie ceva ce exista deja acolo dar fusese uitat. Geneza descrie originea Sabatului în aceste cuvinte: "Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea, pe care o făcuse...Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse(Geneza 2:1-3).

Ce zi a binecuvântat şi sfinţit Dumnezeu? Ziau a şaptea. Cum putea fi sfinţită această zi? Prin odihnă. Poate fi oricare zi din cele şapte declarată sfântă? Nu. De ce? Pentru că Dumnezeu nu a poruncit să ne odihnim în acele zile ci să muncim. Credeţi că binecuvântarea lui Dumnezeu produce vreo diferenţă?Bineînţeles. Acesata este motivul pentru care părinţii cer lui Dumnezeu să le binecuvinteze copiii. Ei cred că există o diferenţă. Ziua a şaptea e diferită de toate celelalte şase pentru că are binecuvântarea lui Dumnezeu.

Doar câteva întrebări: De ce a binecuvântat Dumnezeu această zi?Pentru că El a creat lumea în şase zile. Era ziua de naştere a lumii, un memorial al actului atotputernic. Putem schimba memorialul Sabatului? Niciodată. Pentru că el arată înapoi către un fapt împlinit. 4 iulie este Ziua Independenţei (în SUA). Poate această zi fi schimbată? Nu. Pentru că Declaraţia de Independenţă a fost semnată pe 4 iulie 1776. Tot aşa nu poţi schimba data când sărbatoreşti ziua de naştere. Este un memorial al naşterii tale, care s-a întâmplat într-o anumită zi. Ar trebui să derulăm istoria încăodată ca să putem schimba ziua ta de naştere, Ziua Independenţei sau Sabatul. Putem numi altă zi Ziua Independenţei şi putem numi altă zi Sabat, dar asta nu înseamnă că aşa şi e.

A dat Dumnezeu omului privilegiul de a-şi alege propria zi de odihnă? Nu. De fapt, Dumnezeu a confirmat în Biblie că Sabatul a fost întemeiat şi sigilat prin propria Sa alegere şi nu ar trebui să ne amestecăm. Citiţi Exodul 16 despre mana dată de Dumnezeu. Timp de 40 de ani Dumnezeu a făcut trei minuni în fiecare săptămână ca să arate poporului Israel că această zi era sfântă. (1)În ziua a şaptea nu cădea mană. (2)Nu puteau ţine mana peste noapte fără ca aceasta să se strice, dar (3) păstrată pentru Sabat rămânea dulce şi proaspătă.

Dar câţiva israeliţi au avut aceeaşi idee pe care o au mulţi creştini moderni. Ei au au simţit că e în ordine dacă ţin oricare zi din şapte:" În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, şi n-au găsit. Atunci Domnul a zis lui Moise: Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele? " ( Exodul 16:27,28 ).

Aţi văzut? Aceşti oameni s-au gândit că o altă zi poate fi ţinută în locul zilei a şaptea. Poate plănuiau să păzească prima zi a săptămânii, sau o altă zi care le convenea mai mult. Dar ce s-a întâmplat? Dumnezeu i-a întâmpinat acuzându-i de călcarea legii Sale ieşind să lucreze în ziua a şaptea. Ar spune Dumnezeu acelaşi lucru celor care calcă Sabatul astăzi? Da. El este acelaşi ieri, astăzi şi pentru vecie - El nu se schimbă. Dumnezeu a eplicat clar că, indiferent de simţămintele lor, cei care ies să lucreze în Sabat sunt vinovaţi de călcarea Legii. Iacov ne explică că e păcat să calci fie şi una din cele Zece Porunci: "Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: "Să nu preacurveşti", a zis şi: "Să nu ucizi". Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii." (Iacov 2:10,11).

Eroarea majoră #3 – Nu putem spune cu certitudine care e ziua a şaptea


Acestă eroare a făcut pe mulţi să se simte bine neascultând de porunca a patra. Doar că nu e adevărat. Iată patru dovezi pozitive care identifică adevăratul Sabat astăzi:

1. Potrivit Scripturii, Hristos a murit vineri şi a înviat duminică, în prima zi a săptămânii.

Practic toate bisericile recunosc faptul acesta sărbătorind Duminica Paştelui şi Vinerea Mare. Iată şi evidenţa biblică:"Omul acesta s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in, şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului" (Luca 23:52-54).

Aceasta este dovada că Isus a murit în ziua dinanitea Sabatului. Era numită "ziua pregătirii" pantru că era timpul în care se pregăteau pentru Sabat. Să citim următoarele versete: "Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege" (vers.55,56).

Notaţi, vă rog, că femeile s-au odihnit în Sabat "după lege". Porunca spune, " Ziua a şaptea este Sabatul," deci noi ştim că ele păzeau sâmbăta. Iar versetul următor spune, "În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt" (Luca 24:1,2).

Aceste trei zile consecutive sunt descrise atât de clar pentru noi. El a murit vineri, în ziua pregătirii, în mod obişnuit numită Vinerea Mare. S-a odihnit în mormânt în ziua a şaptea, Sâmbătă, "după Lege. Aceasta a fost sâmbătă. Apoi duminică, în prima zi a săptămânii, Duminica Paştelui pentru mulţi, Isus S-a sculat din mormânt.

Orice persoană care poate stabili când e Vinerea Mare sau Duminica Paştelui nu va avea absolut nici o problemă să descopere adevăratul Sabat.

2. Calendarul nu a fost schimbat într-un mod care să afecteze zilele săptămânii.

Putem spune cu certitudine că ziua a şaptea astăzi este aceeaşi zi pe care a păzit-o Isus când era pe pământ. Papa Grigore XIII a făcut o schimbare a calendarului în 1582, dar aceasta nu interferează ciclul săptămânal. Calendarul nostru gregorian a fost numit după numele lui, după această mică schimbare în 1582.

Ce a făcut Papa Grigore calendarului? Înainte de 1582, exista calendarul iulian, care a fost stabilit de Iulius Cezar cam pe la anul 46 e.n. şi numit după numele lui. Dar calendarul iulian calcula lungimea anului ca având 365 şi 1/4 zile, iar anul are de fapt 11 minute mai puţin. Aceste 11 minute s-au acumulat şi pe la 1582, calendarul era cu 10 zile diferit de sistemul solar. Grigore, a sărit pur şi simplu peste aceste zece zile în numărarea calendarului. Era joi, 4 octombrie 1582, şi ziua următoare, vineri ar fi trebuit să fie 5 octombrie. dar Grigore a declarat-o 15 octombrie, exact cele zece zile necesare calendarului pentru a fi în armonie cu sistemul solar.

Sunt zilele săptămânii confuze? Nicidecum. Dupa joi încă urmează vineri şi după vineri e încă sâmbătă. Este aceeaşi zi a şaptea şi ciclul săptămânii nu a fost schimbat în vreun fel. Când ţinem ziua a şaptea, sâmbăta, păzim aceeaşi zi pe care a păzit-o Isus, iar El a făcut aceasta în fiecare săptămână după cum scrie în Luca 4:16.

3. A treia dovadă despre adevăratuş Sabat e şi cea mai convingătoare. Evreii au păzit ziua a şaptea de pe vremea lui Avraam şi o păzesc şi astăzi.

Iată o întreagă naţiune - milioane de indivizi - care a socotit zilele cu meticulozitate, săptămână după săptămână, având calendar sau nu, timp de mii de ani. E posibil să se fi pierdut firul?

Imposibil. Dacă întreaga naţiune ar fi dormit 24 de ore în plus şi nimeni nu le-ar fi spus după aceea, doar astfel ar fi putut pierde o zi.

N-a existat nici o schimbare sau pierdere a Sabatului din Ziua în care a fost creat în Geneza. Originea săptămânii se găseşte în istoria creaţiunii. Nu există nici o explicaţie ştiinţifică sau astronomică pentru măsurarea timpului în cicluri de şapte zile. Este un aranjament arbritrar al lui Dumnezeu şi a fost păstrat în chip miraculos pentru un singur motiv- pentru că Sabatul cel sfânt ne îndreaptă către puterea creatoare a lui Dumnezeu. Este un semn al suveranităţii Sale asupra lumii şi vieţii umane; un semn al creaţiunii şi răscumpărării.

Nu este acesta motivul pentru care Dumnezeu va păstra Sabatul de-a lungul veşniciei? Citim în Isaia 66:22,23: "Căci după cum cerurile cele noi, şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea - zice Domnul - aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, - zice Domnul.”

Sabatul este atât de preţios pentru Dumnezeu încât El va cere poporului Său să-l păzească în coninuare pe noul pământ. Dacă este atât de preţios pentru EL, nu ar trebui să fie preţios şi pentru noi? Dacă îl vom păzi pe noul pământ, nu ar trebui să-l păzim şi acum?

Într-o epocă a dumnezeilor falşi, a evoluţiei ateiste şi a tradiţiilor oamenilor, lumea are nevoie de Sabat mai mult decât oricând ca un test al loialităţii noastre faţă de marele Dumnezeu -Creator şi ca semn al sfinţirii noastre prin puterea Sa.

4. Dovada a patra constă în faptul că mai mult de o sută de limbi ale pământului folosesc cuvântul "Sabat" pentru Sâmbătă.

De exemplu, cuvântul spaniol pentru sâmbătă este “Sabado,” însemnând Sabat. Ce dovedeşte aceasta? Aceasta dovedeşte că la originea acestor limbi, cu mult, mult timp în urmă, Sâmbăta era recunoscută ca ziua Sabatului şi a fot denumită astfel ca zi a săptămânii.

Eroarea majoră #4 – Sabatul a fost doar un memorial al eliberării din Egipt


Această idee ciudată este inspirată de un singur text din Vechiul Testament şi este răstălmăcită, contrazicând multe declaraţii lămurite despre adevărata origine a Sabatului. Textul se găseşte în Deuteoronomul 5:14,15: "Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă.”

Unii oameni deduc din acest text că Dumnezeu a dat Sabatul ca un memorial al Exodului din Egipt. Dar povestirea creerii Sabatului relatată în cartea Genezei (Geneza 2:1-3) precum şi formularea poruncii a patra de Dumnezeu Însuşi (Exodul 20:11) ne descoperă Sabatul ca un memorial al creatiunii.

Cheia înţelegerii acestor două versete se găseşte în cuvântul "rob". Dumnezeu spune " Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului." Şi în propoziţia anterioară El le reaminteşte " pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine". Cu alte cuvinte, experienţe lor în Egipt ca robi ar trebuiau să le amintească să se poarte corect cu robii lor asigurându-le odihna Sabatului.

În mod asemănător Dumnezeu le-a poruncit: "Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi... căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului." (Leviticul 19:33,34).

Nu era neobişnuit la Dumnezeu să revină mereu la eliberarea din Egipt încurajare pentru a asculta de alte porunci. În Deuteronomul 24:17,18 Dumnezeu spune:"Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului, şi să nu iei zălog haina văduvei... ai fost rob în Egipt, şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo; de aceea îţi dau aceste porunci ca să le împlineşti."

Nici porunca de a fi drept nici cea de a păzi Sabatul nu au fost date pentru a comemora Exodul, ci Dumnezeu le-a spus că bunătatea Sa prin eliberarea din captivitate consituiau un puternic motiv suplimentar de a se purta amabil cu robii lor în Sabat şi a trata corect străinii şi văduvele.

Dumnezeu le vorbeşte în acelaşi fel în Leviticul 11:45: "Căci Eu sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului ...şi să fiţi sfinţi." Cu siguranţă nimeni nu va suţine că sfinţenia nu a existat înainte de Exodul, sau că ar fi limitată numai la evrei, ca să comemoreze eilberarea lor.

Eroarea majoră #5 – Ţinem duminica în onoarea învierii


Este adevărat că Isus a înviat în prima zi a săptămânii, dar nu găsim nici cea mai neînsemnată comunicare în Biblie pentru ca cineva să păzească acestă zi sfântă. Baza pentru păzirea Sabatului este porunca scrisă de mâna lui Dumnezeu.

Multe evenimente minunate s-au întâmplat în anumite zile ale săptămânii, dar nu avem nici o poruncă să păzim aceste zile ca fiind sfinte. Isus a murit pentru păcatele noastre într-o vineri. Acesta este probabil cel mai semnificativ eveniment din toată istoria. Marchează momentul în care sentinţa mea de condamnare la moarte a fost comutată şi mântuirea mea a fost asigurată. Dar nici un text din Biblie nu sugerează că noi ar trebui să păzim această zi cu o semnificaţie atât de mare.

Învierea lui Isus din mormânt duminică dimineaţa a fost un moment dramatic, dar nu este nici urmă de evidenţă biblică cum că noi ar trebui să păzim această zi în cinstea învierii. Nu a fost găsit nici un exemplu biblic de păzire a duminicii în întreaga Scriptură. Există desigur un memorial al învierii poruncit în Biblie, dar acesta nu este păzirea duminicii. Pavel a scris:"Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă"(Romani 6:4).

Botezul este memorialul morţii, îngropării şi învierii lui Hristos. Cei care cred că păzirea duminicii onorează învierea Sa citează întâlnirea ucenicilor în camera de sus în acceaşi zi în care El S-a sculat din mormânt. Pentru ei această întâlnire a fost pentru a sărbători învierea. Dar când citim modul în care Biblia relatează acest eveniment, descoperim că circumstanţele erau puţin diferite. Luca ne spune, că deşi ucenicii au fost confruntaţi cu povestea Mariei Magdalena ca martor ocular, ei "n-au crezut-o." "După aceea, S-a arătat, într-alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară. Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat"(Marcu 16:12-14).

Evident niciunul din ucenicii din camera de sus n-a crezut că EL înviase, aşa încât nu puteau sărbători învierea plini de bucurie. Ioan ne explică motivul pentru care erau împreună astfel: " pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor” (Ioan 20:19).

Astfel, am examinat principalele argumente folosite împotriva păzirii zilei sfinte a Sabatului lui Dumnezeu. Niciuna din aceste obiecţiuni nu asigură măcar o urmă de evidenţă că Dumnezeu Şi-ar fi schimbat vreodată părerea privind Sabatul. Când a scris expresia "adu-ţi aminte" în porunca a patra, făcea referinţă la aceeaşi zi a şaptea care apare pe calendarele agăţate pe pereţii noştri. Nici oamenii, nici demonii nu pot diminua valaditatea legii morale.

Fie ca Dumnezeu să ne dea fiecăruia curajul de a onora porunca Sabatului ca un test special al lui Dumnezeu privind dragostea şi loialitatea noastră. Aşa cum am descoperit, când Isus va reveni, vom păzi împreună cu El acelaşi Sabat, prin veacurile nesfârşite. Amin, vino Doamne Isuse!

  Our pocket books are some of the best witnessing tools available! And now you can get our very best in this very special <STRONG>Witnessing Pocket Book</STRONG> set and savea perfect way to share the good news while also being easy on your pocketbook!<BR>
Witnessing Pocket Book Set

 
Name:  
Email:  
Bible Question:


Name:  
Email:  
Prayer Request:


Other Languages

God's promises to you!

Back To Top










           

About Us
Our Story
We Believe
About Pastor Doug
Our Other Websites
Contact Us
Employment
Volunteer Opportunities
News and Features
News
From Pastor Doug
Inside Report
Bible Prophecy Seminars
Changed Lives
Email Newsletter
Broadcast
Media Library
Station Locator
AFTV

Bible Study
Enroll Online
Bible Study Guides
Storacle Lessons
Free Online Book Library

Training
AFCOE
AFCOE To Go
Empowered Church

AFBookstore
New Releases
Sign up for Email Specials

DONATE NOW
Donate Now
Donate by Program
Donate by Project
Latest Opportunity
Estate Gift
My Account
(916) 434-3880   |    Site Map   |    AF iTools   |    Privacy Statement   |    Terms of Use
Copyright 2012 by Amazing Facts Inc.   |           Amazing Facts