5 motive pentru care poți înțelege că pilda „Bogatul și Lazăr” nu este de interpretat literal

Povestea „bogatului și a lui Lazăr” este relatată de Isus în Luca 16:19–31. Ea este adesea citată de creștini ca dovadă definitivă că oamenii ajung direct fie în rai, fie în iad atunci când mor. Dar oare scopul acestei povestiri este acela de a ne oferi o imagine reală a vieții de dincolo – sau are un scop cu totul diferit?

Iată cinci motive pentru care putem ști că povestea bogatului și a lui Lazăr nu trebuie luată la propriu.

1. Se află într-o listă de parabole. Dicționarul Merriam-Webster’s Collegiate definește „parabola” ca „o poveste fictivă, de obicei scurtă, care ilustrează o atitudine morală sau un principiu religios”. Povestea bogatului și a lui Lazăr se află la sfârșitul unei serii de parabole pline de ilustrații simbolice, nu literale (vezi Luca 15). De exemplu, în pilda oii pierdute, Isus nu învață cu siguranță că urmașii Săi au patru picioare sau mănâncă iarbă; totul este o metaforă pentru un mesaj spiritual mai profund.

2. Conține o conversație imposibilă. Parabola îl înfățișează pe bogat în „Hades” vorbind direct cu Lazăr din „sânul lui Avraam”. Pot oamenii din cer să poarte conversații cu cei din iad? De altfel, oamenii din cer privesc cu adevărat pe cei care ard în iad? Nu, potrivit lui Isus, care descrie o „prăpastie mare” între cei mântuiți și cei pierduți (Luca 16:26).

3. Folosește imagini simbolice clare. Omul bogat vrea ca Avraam să-l trimită pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-i răcorească limba (versetul 24). Aceasta trebuie să fie simbolică – pentru că nu se poate întâmpla fizic. Câtă apă ar putea trece prin flăcări și ce ajutor ar oferi cuiva care suferă în iad?

4. Folosește expresii figurative. Oare cei care au murit cu credință în Hristos își găsesc odihna în sânul literal al lui Avraam? Cât de mare este sânul lui Avraam? Aceasta trebuie să fie o expresie figurativă, pentru că știm că îngerii vor aduna sfinții la a doua venire a lui Hristos (vezi Matei 24:30, 31).

5. Altfel, ar contrazice restul Scripturii. Dacă această poveste ar fi literală, ar fi greu de explicat de ce Biblia spune că „în moarte nu este amintire” (Psalmul 6:5). În schimb, cei care mor dorm în mormânt, așteptând învierea (1 Tesaloniceni 4:15, 16). Biblia compară moartea cu somnul de peste 50 de ori. Vezi un exemplu dat de Isus în Ioan 11:11–14.

Adevăratul mesaj al acestei parabole este adesea și, din păcate, pierdut, deoarece oamenii o folosesc pentru a încerca să dovedească ceva despre care Isus nici măcar nu vorbea. Dacă doriți să aflați adevăratul înțeles al acestei parabole, consultați resursele noastre de mai jos…

• Citiți o carte detaliată despre această parabolă făcând clic aici.
• Ascultați o scurtă explicație a lui Doug Batchelor f ăcând clic aici.
• Aflați mai multe despre ce se întâmplă când murim pe TruthAboutDeath.com.

\n