Nu le-a spus oare Isus ucenicilor Săi că nu vor cunoaște moartea?

În Biblie se vorbește despre două tipuri diferite de moarte. Prima moarte este una firească pentru toți oamenii și va fi trăită de fiecare, cu excepția celor care vor fi în viață la venirea lui Isus. Hristos a vorbit despre această moarte ca despre un somn. El a spus: „Prietenul nostru Lazăr doarme, dar Mă duc să-l trezesc” (Ioan 11:11). Ei au înțeles greșit ce a vrut să spună Isus, așa că El „le-a spus pe șleau: «Lazăr a murit»” (v. 14).

Dar există și o a doua moarte despre care se vorbește în Scripturi. Ioan a scris: „Cine are urechi, să audă ce spune Duhul bisericilor. Cel ce va birui nu va fi vătămat de a doua moarte” (Apocalipsa 2:11). „Ferice de cel ce are parte de prima înviere! Asupra lui a doua moarte nu are putere” (Apocalipsa 20:6). În Ioan 8:51, Hristos pare să vorbească despre a doua moarte.

Neînțelegerea iudeilor cu privire la cuvintele lui Isus arată că ei știau despre prima moarte. „Atunci iudeii I-au zis: «Acum știm că ai un demon! Avraam a murit, și profeții; și Tu zici: «Dacă cineva păzește cuvântul Meu, nu va gusta niciodată moartea.» Ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și profeții au murit. Cine Te faci că ești?» ” (Ioan 8:52, 53). Din acest schimb de replici reiese clar că ei se gândeau la prima moarte, dar Isus vorbea despre a doua moarte.

Prima moarte nu este pedeapsa finală pentru păcat și respingerea lui Dumnezeu. Atât oamenii neprihăniți, cât și cei nelegiuiți trec prin prima moarte. Isus a venit să-i elibereze pe oameni de a doua moarte, distrugerea finală din care nu există înviere sau speranță. În cel mai faimos verset al Bibliei, sunt prezentate aceste două rezultate finale: viața veșnică sau moartea veșnică. „Fiindcă Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16).