Noile descoperiri științifice arată că durata zilelor determină durata vieții

În Lacul Huron, din Michigan, se află „Middle Island Sinkhole”, o groapă întunecată cu o adâncime de 24 de metri, plină de bacterii lipicioase, vâscoase și urât mirositoare. Pe baza descoperirilor făcute în această groapă, o echipă de cercetători, ai cărei membri provin din Michigan până în Germania, a contribuit cu o nouă ipoteză la teoria evoluției.

Teoria evoluției, credința dominantă în știință, afirmă că toată viața a provenit din cea mai simplă formă și apoi a evoluat în toată varietatea sa de forme complexe. Conform acestui concept, planeta Pământ s-a format cumva din întâmplare din resturi rămase de la Soare. Există multiple posibilități cu privire la modul în care s-ar fi putut întâmpla acest lucru.

Apoi, după ce Pământul a devenit o planetă, viața a început cumva pe el. Există zeci de alte posibilități cu privire la modul în care s-a întâmplat acest lucru. Dar odată cu ele vine una dintre numeroasele enigme pe care teoria evoluției le-a produs: problema oxigenului.

Pentru ca viața să înceapă în conformitate cu modelul evoluționist, oamenii de știință au realizat că atmosfera Pământului ar trebui să fie lipsită de oxigen. Dar pentru ca viața să fie susținută, atmosfera Pământului ar trebui să conțină oxigen, de fapt, exact cantitatea de oxigen pe care o are. Cu alte cuvinte, „Dacă ar fi existat oxigen, viața nu ar fi putut începe. Dacă nu ar fi existat oxigen, viața nu ar fi putut începe.”

Este, fără îndoială, „unul dintre marile mistere ale științei”.

Soluția la această enigmă este afirmația că Pământul a început fără oxigen, dar că, în două momente diferite, cu miliarde și apoi cu milioane de ani în urmă, au avut loc cumva două evenimente separate de mare oxidare, fiecare producând o creștere rapidă a oxigenului din atmosferă, deschizând astfel calea pentru ca toate tipurile de forme de viață complexe să evolueze în cele din urmă. Se presupune că cianobacteriile au provocat această schimbare masivă prin procesul de fotosinteză, un ciclu prin care, în termeni foarte simplificați, lumina soarelui este folosită pentru a emite oxigen în atmosferă.

Dar rămân încă multe întrebări, printre care și problema timpului. Ce explicație există pentru aceste creșteri uriașe ale nivelului de oxigen dacă cianobacteriile stăteau pur și simplu acolo, făcându-și treaba, de-a lungul eonilor? Ei bine, această echipă crede că ar putea avea un răspuns posibil.

Și atunci a apărut… lumina?

Conform studiului său, publicat pe 2 august în revista online Nature Geoscience, echipa a experimentat pe bacterii extrase din Middle Island Sinkhole și a descoperit – fără surpriză – că, cu cât aceste organisme unicelulare primeau mai multă lumină, cu atât produceau mai mult oxigen.

Cercetătorii au ales bacteriile din Lacul Huron dintr-un motiv anume. Pentru ei, acestea semănau cu primele forme de viață de pe planeta Pământ. Una dintre cercetătoarele principale, Judith Klatt, a declarat: „De fapt, ne imaginăm că lumea arăta cam ca dolina de la Middle Island în cea mai mare parte a istoriei sale.”

Cariera a creat un mediu „bogat în sulf și sărac în oxigen”. În carieră trăiesc două tipuri diferite de bacterii: „bacteriile albe care consumă sulf”, care descompun oxigenul, și „cianobacteriile purpurii”, care produc oxigen prin fotosinteză.

Când cantitatea de lumină solară este sub un anumit „prag critic”, bacteriile albe acoperă cianobacteriile purpurii, împiedicând producția lor de oxigen. Dar când cantitatea de lumină solară depășește pragul, bacteriile albe se mută sub cianobacterii, lăsând o cale liberă pentru ca fotosinteza să aibă loc.

Așadar, întrebarea este: cum ar fi putut aceste bacterii să treacă de la a nu produce deloc oxigen la a produce 21% din oxigenul din atmosfera timpurie a Pământului? Aici intervine Brian Arbic, un oceanograf de la Universitatea din Michigan, care crede că „fizica complicată a frecării mareelor și a interacțiunii cu Luna” a făcut ca Pământul să se rotească într-un ritm din ce în ce mai lent. Aceasta înseamnă că durata unei zile pe Pământ ar fi crescut, în timp, „de la șase ore la cele 24 de ore actuale”.

Și când ziua s-a prelungit, bacteriile albe au descoperit cianobacteriile și –voilà! Fotosinteza a putut avea loc pentru o perioadă mult mai lungă de timp, producând cantități exponențiale de oxigen în atmosferă și devenind canalul către toate celelalte forme de viață.

Creatorul

Crezi asta? Crezi că provii din „covoare gelatinoase de bacterii, care miros a ouă stricate”?

Adevărul este că această ipoteză se bazează pe mai multe presupuneri anterioare, toate bazate pe mediul Pământului la începuturile sale. Dar, la urma urmei, este, de asemenea, un fapt că niciunul dintre noi nu era în viață în acel moment. Niciunul dintre noi nu a văzut lumea când a fost formată pentru prima dată. Niciunul dintre noi nu a fost acolo pentru a fi martor la originile vieții.

Dar există Cineva care a fost acolo. Și El este Cel care întreabă: „Unde erai tu când am pus temeliile pământului? Spune-Mi, dacă ai înțelegere. Cine i-a stabilit măsurile? Cu siguranță știi!” (Iov 38:4, 5). El este Domnul Dumnezeul nostru, Creatorul universului, Cel care ți-a dat viața

Ai fost creat după chipul Său, „după chipul lui Dumnezeu” (Geneza 1:27), „încoronat … cu slavă și cinste” (Psalmul 8:5). Tu nu exiști din întâmplare sau din noroc. Ai fost creat cu un scop de Dumnezeu, „Cel care face toate lucrurile” (Isaia 44:24), care a creat lumea noastră în șase perioade de timp de 24 de ore, nici mai mult, nici mai puțin. Și, mai mult decât atât, El ne îndeamnă în întreaga Scriptură să cunoaștem această certitudine, că „în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul” (Exodul 31:17).

Orice altceva în afară de această înțelegere a Creației este o jignire adusă lucrării perfecte a lui Dumnezeu și o denigrare a Numelui Său.

Dorești să găsești răspunsuri la întrebările care contează cu adevărat? Atunci urmărește prezentarea pastorului Doug Batchelor despre„Evoluție, Creație și Logică”. Creația lui Dumnezeu este doar începutul planului Său minunat pentru viața ta.

\n