Un fapt uimitor

În timpul bătăliei de la Valley Forge, trupele revoluționare erau baricadate pe câmpul de luptă, înghețate și înfometate. Într-o zi, un fermier care locuia în apropiere a adus trupelor proviziile atât de necesare, iar pe drumul de întoarcere prin pădure, a auzit pe cineva vorbind. A urmărit vocea până a ajuns într-o poiană, unde a văzut un bărbat îngenuncheat, rugându-se în zăpadă. Fermierul s-a grăbit acasă și i-a spus soției sale, plin de entuziasm: „Americanii își vor câștiga independența!” Soția lui l-a întrebat: „Ce te face să spui asta?” Fermierul a răspuns: „L-am auzit astăzi pe George Washington rugându-se în pădure, iar Domnul îi va auzi cu siguranță rugăciunea. O va face! Poți fi sigură de asta, o va face.” Restul, desigur, este istorie.

PE URMELE RUGĂCIUNII

America a fost clădită pe rugăciune – o temelie puternică, dacă a existat vreodată una. Revizioniștii ar vrea să vă facă să credeți că semnatarii Declarației de Independență erau toți panteiști, deisti sau agnostici care nu aveau prea mult timp pentru Dumnezeu. Dacă este adevărat, atunci agnosticii de atunci se rugau cu siguranță mult mai mult decât o fac creștinii de astăzi. De exemplu, atât dimineața, cât și seara, primul nostru președinte îngenunchea în fața unei Biblii deschise pentru a se ruga pentru călăuzirea lui Dumnezeu. Poate că unul dintre motivele pentru care această națiune se clatină moral este faptul că poporul lui Dumnezeu nu petrece mult timp rugându-se pentru ea. Ceea ce mi se pare însă deosebit de fascinant este faptul că și Isus avea nevoie de rugăciune. În mod firesc, presupunem că credința Lui era puternică din fire, dar Biblia ne spune că Isus se trezea devreme dimineața și se retrăgea singur să se roage. Uneori se ruga toată noaptea, așa cum a făcut înainte de a-și alege apostolii. După ce am citit acea poveste, mi-am dat seama că nu mă rog suficient și că nu mă rog foarte bine. Totuși, rugăciunea este atât de importantă. Într-adevăr, fiecare renaștere vine în urma rugăciunii. De exemplu, Dumnezeu a revărsat Duhul Sfânt la Rusalii după ce noua Sa biserică s-a rugat împreună timp de 10 zile. Și mai târziu, „Când s-au rugat, locul unde erau adunați s-a cutremurat; și toți au fost umpluți de Duhul Sfânt” (Faptele Apostolilor 4:31 NKJV). Trebuie să ne rugăm mai mult ca biserică și în viețile noastre personale.

PRINCIPALA ACTIVITATE

Charles Spurgeon a spus: „Toate virtuțile creștine sunt cuprinse în cuvântul rugăciune.” Una dintre principalele sarcini ale creștinului este rugăciunea, pentru a avea o comuniune directă cu Dumnezeu. William Kerry a fost misionar în Birmania, India și Indiile de Vest, dar a fost și cizmar. Oamenii îl criticau uneori că își „neglijă” meseria, deoarece petrecea atât de mult timp în rugăciune, cerere și mulțumire. Kerry a răspuns: „Repararea pantofilor este o activitate secundară; mă ajută să-mi plătesc cheltuielile. Rugăciunea este adevărata mea ocupație.” Și Dumnezeu l-a folosit cu putere pentru a converti pe mulți. Cu privire la acest subiect, Martin Luther a comentat: „Așa cum meseria croitorilor este să confecționeze haine, tot așa meseria creștinilor este să se roage.”

Dar cum ne rugăm? Mi se pune des această întrebare, dar adevărul este că chiar și eu trebuie să întreb: „Doamne, învață-mă să mă rog.” Ucenicii I-au pus această întrebare lui Hristos când L-au văzut venind de la o sesiune de rugăciune. Fața Lui strălucea de lumina cerului și era plină de puterea Duhului Sfânt. Nu e de mirare că L-au implorat: „Doamne, învață-ne să ne rugăm.” Totuși, acești oameni mergeau la biserică – la templu – de-o viață. Recitaseră sute de rugăciuni și auziseră preoții rugându-se cu voce tare. Cu toate acestea, când L-au văzut pe Hristos, au știut că le lipsea ceva. Cumva, ei, ca și majoritatea dintre noi, au eșuat în treaba lor principală. Din păcate, nu prea mulți știu ce înseamnă să te rogi și, astfel, aceasta este probabil cea mai neglijată oportunitate și cel mai neglijat privilegiu pe care îl avem. Totuși, fiecare creștin are nevoie de darul rugăciunii, deoarece aceasta este suflul sufletului. Isus a spus: „Nu aveți pentru că nu cereți” (Iacov 4:2 NKJV). El nu spunea că nu ne rugăm niciodată, ci că cerem prost. Deci, cum cerem? Cred că cel mai bun mod de a afla este să ne uităm mai întâi la modelul pe care ni l-a dat Domnul nostru, care este numit în mod obișnuit „Rugăciunea Domnului”. Desigur, aceasta este de fapt o denumire greșită, deoarece nu a fost de fapt rugăciunea lui Isus. Isus a spus: „Rugați-vă, dar, astfel” (Matei 6:9). Este un model pentru rugăciunea noastră, așa că, tehnic vorbind, este de fapt rugăciunea unui ucenic. Să ne uităm la acest model de rugăciune pentru a învăța cum dorește Dumnezeu să venim la El.

STRUCTURA RUGĂCIUNII

Rugăciunea Domnului este alcătuită din șapte cereri, care sunt împărțite în mod similar cu cele Zece Porunci. Primele trei cereri sunt îndreptate către Dumnezeu – verticale – iar ultimele patru cereri se referă la relațiile orizontale pe care le avem cu ceilalți. La fel, prima mare poruncă este să-L iubim pe Domnul, iar a doua mare poruncă este să ne iubim aproapele. Dumnezeu ar trebui să fie pe primul loc în rugăciunile noastre; sfatul și voia Lui ar trebui să fie marea prioritate în viețile noastre. Dar nu trebuie să neglijăm nici relațiile noastre de pe pământ, motiv pentru care modelul lui Isus îi include pe cei din jurul nostru. Acum ne vom concentra pe primele trei cereri, iar mai târziu vom analiza rugăciunile noastre referitoare la prietenii, familia și vecinii noștri. Apoi vom găsi câteva răspunsuri biblice și practice la întrebări frecvente despre rugăciune.

Mai întâi, să luăm în considerare faptul că aceste trei cereri adresate lui Dumnezeu au o legătură unică cu Trinitatea. Prima cerere se referă la Tatăl: „Tatăl nostru… Sfințească-se numele Tău.” A doua cerere se referă la „împărăție”; aceasta este Fiul. Isus a spus multe pilde despre Fiul care se duce să primească o împărăție și se întoarce ca Împărat al împăraților. Fără El, nici măcar nu am putea ajunge la Tatăl. Și în ceea ce privește „voia Ta”, cine este cel care ne conduce în voia lui Dumnezeu? Duhul, Cel care ne imprimă voia lui Dumnezeu și dragostea pentru Hristos. Duhul este Cel care dă puterea de a face voia lui Dumnezeu. Astfel, Tatăl, Fiul și Duhul sunt reprezentați în primele trei cereri din Rugăciunea Domnului.

ADRESÂNDU-NE LUI DUMNEZEU CA UNEI FAMILII

Dumnezeu ca tată este o temă care se regăsește în întreaga Biblie. El este creatorul întregii vieți și protectorul copiilor Săi. În Vechiul Testament, lista numelor Sale include: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeul puternic, Tatăl veșnic” (Isaia 9:6). El este puternic și atotputernic, dar este și cel care ne asigură tot ce ne trebuie. În ansamblu, El este cu siguranță Dumnezeul universului care domnește din ceruri, dar totuși putem să ne apropiem de El personal ca de Tatăl nostru. Mai mult decât atât, „Tatăl nostru” ne spune că suntem primiți ca copii ai lui Dumnezeu. „Iată ce fel de iubire ne-a arătat Tatăl, ca să fim numiți copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:1). Dumnezeu este dispus să ne adopte în familia Sa. Ce adevăr frumos! „Tatăl nostru” ne spune că putem avea parte de moștenirea pe care El ne-a dat-o prin Hristos – că facem parte din familia cerească. Biblia spune: „Dacă voi, fiind răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru […] va da lucruri bune celor care Îi cer” (Matei 7:11)? Putem merge la Tatăl nostru știind că El are cele mai bune daruri pregătite pentru noi. Chiar expresia „Tatăl nostru” este îmbrăcată în iubire. El este cineva la care ne putem apropia în siguranță cu iubire, chiar și atunci când ne disciplinează. Proverbe 3:12 consemnează: „Pe cine iubește Domnul, pe acela îl pedepsește, așa cum un tată își pedepsește fiul în care își găsește plăcerea” (NKJV). Psalmul 103:13 adaugă: „Așa cum un tată are milă de copiii săi, așa are milă Domnul de cei ce se tem de El” (NASV). Aceasta înseamnă, de asemenea, că suntem o familie de frați și surori, rugându-ne „Tatălui nostru”. El nu este doar Tatăl meu; El este și Tatăl tău. Acest lucru îmi aduce în minte un alt motiv pentru care această rugăciune este un model atât de minunat pentru noi. Observă că cuvântul „eu” nu apare deloc în întreaga rugăciune! De obicei, ne rugăm frecvent folosind „eu” sau „mine”, dar în această rugăciune, este vorba de un colectiv. În cultura noastră, înțelegem ecuația pe dos; ești tu, apoi prietenii tăi și apoi Dumnezeu. În Biblie, prioritatea este inversată. Iubește-L pe Domnul, apoi pe aproapele tău și apoi pe tine. (Dacă ai nevoie de o modalitate ușoară de a-ți aminti, gândește-te la J-O-Y. Adică Iisus, Ceilalți și Tu!)

„CARE EȘTI ÎN CERURI”

Modelul nostru de rugăciune ne spune, de asemenea, cât de aproape și cât de departe este Domnul nostru de noi. „Tatăl nostru” este o idee foarte intimă, apropiată, dar „care ești în ceruri” ne dă un sentiment al distanței Sale față de noi. Suntem separați de Dumnezeu și recunoaștem acest lucru spunând: „Există o problemă: noi suntem aici; Tu ești acolo.” Ce a cauzat această separare? Isaia spune: „Nelegiuirile voastre [păcatele voastre] v-au despărțit de Dumnezeul vostru” (59:2 NKJV). În grădină, Dumnezeu l-a întrebat pe Adam: „Unde ești?” În rugăciunea noastră, mărturisim înaintea lui Dumnezeu că suntem departe de El – cam în același fel în care Adam a fugit de Dumnezeu. Am fost separați de paradis. Dar avem speranță. Știați că primele trei capitole din Biblie povestesc cum a intrat păcatul prin șarpe și că am fost separați de cer și de paradis; totuși, ultimele trei capitole din Biblie povestesc cum șarpele este distrus, paradisul este restaurat și suntem din nou împreună cu Dumnezeu? Un alt motiv pentru care Biblia spune „Care ești în ceruri” este pentru că trebuie să facem o distincție între tații noștri pământești și Tatăl nostru ceresc. Tații noștri pământești sunt fragili, carnali și păcătoși prin natura lor umană. Dumnezeul din ceruri este perfect. Toți avem o tendință naturală, subconștientă, de a suprapune asupra lui Dumnezeu relația noastră cu tatăl nostru pământesc. De exemplu, cei care au tați pământești excesiv de indulgenți ajung să creadă că și Dumnezeu, Tatăl ceresc, este permisiv. Cei care au tați pământești severi au, în general, o imagine a Tatălui ceresc ca fiind un judecător exigent. Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit. Trebuie să petrecem mult timp în rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu să treacă cu vederea greșelile pe care le-am făcut față de copiii noștri. Totuși, când Biblia spune: „Tatăl nostru care ești în ceruri”, ne spune că trebuie să privim dincolo de relațiile noastre pământești imperfecte și să știm că El este modelul nostru perfect și că ne putem apropia direct de El. Nu trebuie să-L vezi pe Dumnezeu prin ochelarii sparti ai experienței tale familiale.

„SĂ FIE SFINȚIT NUMELE TĂU”

Așadar, ne-am apropiat de Dumnezeu pentru că El este Tatăl nostru din ceruri. Iar prima noastră rugăminte către Dumnezeu este „Sfințească-se numele Tău”. Numele lui Dumnezeu este o chestiune centrală în marea controversă dintre bine și rău. Întregul scop al planului de mântuire este de a apăra slava lui Dumnezeu. Diavolul a calomniat numele lui Dumnezeu. Cunoașteți pe cineva care a spus: „Dacă Dumnezeu este iubire, atunci de ce mor copii nevinovați?” Companiile de asigurări numesc cutremurele, inundațiile și alte dezastre naturale „fapte ale lui Dumnezeu”. Ce fel de reputație îi conferă asta lui Dumnezeu? Diavolul este un maestru în a denigra caracterul Tatălui nostru. El L-a prezentat pe Dumnezeu, Cel bun, minunat, iubitor, îndelung răbdător și milostiv, ca pe un tiran crud și indiferent, care își pedepsește în mod arbitrar creaturile. Numele lui Dumnezeu a fost pângărit de diavol. Astfel, scopul creștinului, prin harul lui Dumnezeu, este să apere numele lui Dumnezeu cât de mult putem, pentru a revela cine este El cu adevărat. Din păcate, trebuie să ne rugăm „sfințească-se numele Tău”, pentru că nu ne pricepem prea bine la asta. Chiar și în Biblie, vedem că propriul popor al lui Dumnezeu face mai mult pentru a-I dezonora numele decât păgânii în toată regula. Și vremurile nu s-au schimbat prea mult de la antichitate. Amintiți-vă, am spus că Rugăciunea Domnului oglindește într-o oarecare măsură Cele Zece Porunci. A treia poruncă spune: „Să nu iei în deșert numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui” (Exodul 20:7). Folosirea numelui lui Dumnezeu în blasfemii este doar o mică parte a încălcării acestei porunci. Dar a lua numele lui Dumnezeu este ca și cum o soție ar lua numele de familie al soțului ei. Când ești un creștin botezat, iei numele lui Hristos, dar dacă trăiești ca diavolul după ce ai luat numele lui Hristos, iei numele Lui în deșert. Cine face mai mult rău cauzei creștine: păgânii sau creștinii mărturisiți care trăiesc ca lumea? Creștinii ar trebui să promoveze bunătatea lui Dumnezeu, dar în multe cazuri creștinii fac mai mult rău. În schimb, peste tot în lume, vedem creștini mărturisiți atacând și ucigând pe alții, cum ar fi în Irlanda, Africa și Croația. Ce efect are acest lucru asupra numelui lui Dumnezeu? Isus spune: „Iubiți-vă dușmanii… biruiți răul cu binele” (Matei 5:44; Romani 12:21). Hristos este calomniat din cauza comportamentului rău al celor care îi iau numele în deșert. Așadar, „Sfințească-se numele Tău” înseamnă să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute, în cuvânt și faptă, să-I cinstim numele prețios

„VIE ÎMPĂRĂȚIA TA”

Ne aflăm în mijlocul unei bătălii între două împărății. Un dușman a răpit lumea când Adam și Eva au renunțat la stăpânirea pe care Dumnezeu le-o dăduse asupra pământului. De atunci, prioritatea copiilor lui Dumnezeu a fost să „căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 6:33). Desigur, trebuie să facem două distincții când vorbim despre Împărăția lui Dumnezeu – cea spirituală și cea fizică. Știm că împărăția spirituală a lui Dumnezeu este foarte vie în lumea de astăzi, deoarece Luca 17:21 spune: „Împărăția lui Dumnezeu este în voi.” Când Isus a început să predice după botezul Său, El a spus: „S-a împlinit timpul, și Împărăția lui Dumnezeu este aproape” (Marcu 1:15). Acest aspect al împărăției este disponibil acum. Dacă L-ai primit pe Hristos în inima ta, atunci El domnește de pe tronul Său din inima ta. Pavel spune: „Să nu domnească păcatul… în trupul vostru muritor”, ci mai degrabă să-L lași pe Isus să fie Regele tău și să stăpânească peste tot ceea ce faci (Romani 6:12). Aceasta este prima împărăție pe care ar trebui să o căutăm: împărăția spirituală a lui Dumnezeu din inimile noastre.

Dar într-o zi cei blânzi vor moșteni pământul, iar împărăția literală a lui Dumnezeu va domni peste această lume cu o împărăție foarte reală și fizică. Crezi că ar trebui să ne rugăm: „Vie împărăția Ta”, dacă împărăția lui Dumnezeu ar fi deja stabilită? Când Isus era pe punctul de a se înălța la cer, așa cum este consemnat în Faptele Apostolilor 1, ucenicii L-au întrebat: „Vei restabili Tu împărăția în acest moment?” Isus a răspuns: „Nu vă aparține vouă să știți vremurile sau momentele” (Faptele Apostolilor 1:6, 7 NKJV). Mesajul central al cărții lui Daniel este că împărățiile și idolii lumii, fie că sunt din aur, argint, bronz sau lut, se vor dezintegra cu toții în fața Stâncii Veacurilor – împărăția lui Dumnezeu. „Dumnezeul cerurilor va întemeia o împărăție care nu va fi niciodată distrusă; și împărăția aceea nu va fi lăsată altui popor; ea va zdrobi și va nimici toate aceste împărății, și va dăinui pentru totdeauna” (Daniel 2:44 NKJV). Deocamdată, suntem ambasadori ai unui alt imperiu, făcând reclamă unei împărății care într-o zi va umple pământul. Hristos a spus: „Vă dau o împărăție, așa cum Tatăl Meu Mi-a dat-o Mie” (Luca 22:29 NKJV). Când tâlharul de pe cruce s-a întors către Hristos și a spus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta”, el L-a acceptat pe Hristos ca Împărat al său (Luca 23:42 NKJV). De aceea va fi în împărăție, pentru că a avut împărăția spirituală care începe în inima ta. Expresia „împărăția lui Dumnezeu” se găsește de 70 de ori în Noul Testament. De ce? Pentru că există doi regi în război, Isus și diavolul, care spune că este prințul acestei lumi. De aceea trebuie să ne rugăm în continuare ca împărăția Lui să vină: mai întâi în noi, apoi într-o zi în jurul nostru.

„FIE VOIA TA PE PĂMÂNT, PRECUM ÎN CER”

Contrar credinței populare, voia lui Dumnezeu în această lume nu se împlinește întotdeauna. Nu sunt de acord, cu tot respectul, cu ideea că tot ceea ce se întâmplă este în conformitate cu voia Creatorului. Când se întâmplă ceva rău, cum ar fi o tornadă, auzi inevitabil pe cineva spunând: „Ei bine, probabil că a fost voia lui Dumnezeu.” Nu cred că asta ne învață Biblia, și dacă ar fi adevărat, de ce ne-ar cere Dumnezeu să ne rugăm ca voia Lui să se împlinească? Pe de altă parte, nici tot ce pare a fi bun nu provine din tezaurul lui Dumnezeu. Uneori, diavolul poate chiar să arunce prosperitate în calea cuiva pentru a-i bloca sau a-i deraia dorința de Dumnezeu. Tu și cu mine nu avem nicio idee ce se întâmplă în spatele vălului spiritual, motiv pentru care trebuie să ne rugăm: „Facă-se voia Ta pe pământ așa cum este în ceruri.” Tu și cu mine avem, în mod natural, voințele noastre răstălmăcite și confuze de dorințele noastre trupești. Trebuie să ne rugăm ca harul lui Dumnezeu și Duhul Său să ne călăuzească voința pentru a o alinia cu a Lui. De asemenea, trebuie să învățăm care este voia Lui pentru noi, iar cea mai bună expresie a acesteia o găsim în Cuvânt. Pentru începători, cea mai simplă formă a voii lui Dumnezeu se numește Cele Zece Porunci. „Îmi face plăcere să fac voia Ta, Dumnezeule, și legea Ta este în inima mea” (Psalmul 40:8 NKJV). Așadar, când ne rugăm „Facă-se voia Ta”, ne rugăm de fapt ca voia Lui să se împlinească în noi prin supunere și ascultare. Desigur, Isus este exemplul perfect al împlinirii voii lui Dumnezeu aici pe pământ. În Ioan 6:38, El proclamă: „Căci Eu am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (NKJV). În grădina Ghetsimani, confruntându-se cu despărțirea de Tatăl, Hristos I-a cerut lui Dumnezeu de trei ori: „Nu voia Mea, ci a Ta să se facă” (Luca 22:42 NKJV). Este întotdeauna ușor să împlinim voia lui Dumnezeu? Nu. Dacă a fost o luptă enormă pentru Isus, și noi vom avea nevoie să ne rugăm: „Facă-se voia Ta”.

O VOINȚĂ MAI MARE

Când Dumnezeu a creat majoritatea lucrurilor, El pur și simplu le-a rostit și ele au luat ființă. Dar când L-a creat pe Adam, a luat țărână din pământ, a modelat-o cu mâinile Sale și a suflat viață în ea. El a creat omenirea din pământ. Așadar, când ne rugăm: „Facă-se voia Ta pe pământ precum în ceruri”, recunoaștem, de asemenea, că suntem de fapt doar lut. „Pe pământ” înseamnă, de asemenea, în noi. Ne smerim înaintea lui Dumnezeu, recunoscând că, în rebeliunea noastră, voința noastră este pervertită. Când ne rugăm „Facă-se voia Ta”, îi dăm permisiunea să ne folosească conform scopului Său. Domnul nu-Și va impune niciodată voia asupra ta, datorită darului prețios al libertății. El nu te va forța să te rogi: „Facă-se voia Ta”. Trebuie să alegi să o faci, să-ți predai voința, să fii slujitorul Lui și să-I dai permisiunea să-Și activeze puterea și planul în viața ta. Când vei înțelege acest secret, vei deschide depozitele puterii cerului. Dar fii atent, funcționează și în sens invers. Mulți dintre noi sunt hărțuiți de diavol pentru că îi dăm voința noastră. Tu poți alege cine este stăpânul tău. Și când, prin predare constantă, cedăm ispitelor pe care diavolul le pune în calea noastră, începem să-i dăm o putere tot mai mare de a-și activa dorințele în viețile noastre. Și, în mod ironic, când ne exercităm libertatea de a ne supune diavolului, ne pierdem libertatea, centimetru cu centimetru! Diavolul ne stăpânește natura, iar noi devenim sclavii lui. Totuși, este posibil să fim umpluți de Duhul lui Dumnezeu. Ți-ar plăcea să ai această experiență? Cei mai mulți dintre noi ne luptăm undeva între spiritul dornic și trupul slab, dar când înțelegi că, alegând și spunând: „Doamne, vreau ca Tu să fii Dumnezeul meu. Vreau ca Tu să preiei controlul. Îmi predau voința. Mă dăruiesc Ție. Sunt neputincios pe cont propriu”, atunci îi dai Lui puterea de a-Și manifesta voia în viața ta. El așteaptă, dar nu ne poate forța. Așadar, amintește-ți că, atunci când te rogi, nu uita să ceri: „Facă-se voia Ta pe pământ precum în ceruri.”

RUGĂCIUNEA DOMNULUI ȘI NOI

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un soldat britanic a fost văzut târându-se înapoi de pe linia frontului. A fost capturat de propria sa armată și acuzat de conspirație cu inamicul, deoarece nu primise permisiunea să plece. El a spus: „Am fost în pădure, rugându-mă.” Colegii săi l-au batjocorit și i-au ordonat imediat să prezinte dovezi. El le-a spus pur și simplu că era singur și că avea nevoie doar să se roage. Cei care îl capturaseră l-au amenințat că îl vor acuza de trădare, spunându-i: „Vei fi executat dacă nu te rogi chiar acum și nu ne convingi că te rugai cu adevărat.” Soldatul a căzut atunci în genunchi și a început să rostească o rugăciune elocventă și din suflet, ca unul care era pe cale să-și întâlnească Creatorul. Dar, la sfârșitul rugăciunii, comandantul responsabil i-a spus că era liber să plece. „Îți cred povestea”, a spus el. „Dacă nu ai fi petrecut atât de mult timp la exerciții, nu te-ai fi descurcat atât de bine în timpul inspecției.” Apoi a adăugat: „Îmi dau seama din felul în care te-ai rugat că ești în relații bune cu Dumnezeu.” Rugăciunile noastre ar trebui să fie frecvente și regulate, dar, mai important, conținutul lor ar trebui să fie orientat spre exterior. Mă surprind adesea începând rugăciunile cu „dă-mi”: „Doamne, dă-mi asta și dă-mi aia” și, spre final, adaug: „Dumnezeule, îți laud numele.” Conform modelului pe care ni l-a dat Hristos, asta este pe dos. Știu că am subliniat deja acest punct, dar merită repetat. Dumnezeu m-a convins că rugăciunile mele sunt prea egoiste și că trebuie să-L pun pe El și pe ceilalți pe primul loc când mă adresez Tatălui în rugăciune. Deși suntem pe cale să ne concentrăm asupra rugăciunii pentru noi înșine, simt că, înainte de a ne adânci în aceste aspecte absolut necesare ale rugăciunii, trebuie să ne asigurăm că avem în minte ordinea corectă a rugăciunii. Evident, ar trebui să ne rugăm pentru nevoile noastre, dar, așa cum a indicat Isus, când ne rugăm, vrem să recunoaștem numele sfânt al lui Dumnezeu, scopurile Lui și Împărăția Lui înaintea tuturor celorlalte lucruri. Și toate nevoile noastre trebuie privite în contextul voinței Lui. Cu această reamintire atentă, putem continua studiul nostru și descoperi ce se întâmplă când Îi cerem Domnului: „Învață-ne să ne rugăm!”

„DĂ-NE AZI…”

Pâinea reprezintă multe lucruri în Biblie. În primul rând, „pâinea noastră cea de toate zilele” înseamnă proviziile necesare pentru susținerea vieții de la o zi la alta. Desigur, acesta este un model de rugăciune, așa că nu înseamnă că nu vă puteți ruga și pentru apă, haine și alte nevoi. Când ne rugăm pentru pâinea noastră cea de toate zilele, de fapt îi cerem lui Dumnezeu să ne asigure necesitățile de bază ale vieții noastre de zi cu zi. Ar trebui o persoană bogată, cu dulapurile pline, să se roage totuși: „Dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele”? Da, absolut. Nu luați niciodată ca pe ceva de la sine înțeles binecuvântarea lucrurilor de bază. Amintiți-vă că hambarele pline ale lui Iov s-au pierdut toate într-o singură zi.

Dumnezeu ne spune că ar trebui să ne simțim încrezători să venim înaintea Domnului nostru, cerându-I să ne împlinească nevoile. Desigur, El este deja pe deplin conștient de aceste nevoi, dar El vrea ca noi să știm că El este Cel care asigură toate lucrurile cu adevărat bune pentru copiii Săi. De exemplu, când evreii au străbătut pustia, s-au rugat pentru hrană, iar Dumnezeu a făcut să cadă mană din cer, arătându-Și providența continuă și plină de iubire. Nu vă fie teamă și nu vă fie rușine să cereți – El vrea ca voi să o faceți! Amintiți-vă, totuși, că atunci când ne rugăm: „Dă-ne… pâinea noastră cea de toate zilele”, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu se așteaptă ca noi să nu ieșim și să o câștigăm. Unii oameni cred că pot spune Rugăciunea Domnului și apoi să stea deoparte și să nu facă nimic, așteptând ca El să răspundă. Când Domnul a făcut să cadă mană, evreii au ieșit să o adune. Ei nu s-au întins cu gura deschisă, așteptând ca aceasta să le cadă direct în gură. Observați, de asemenea, că mana a căzut în afara taberei; nu a plouat peste corturile lor. O parte din a obține pâinea înseamnă a ieși și a o culege acolo unde lucrăm. După aceea, evreii trebuiau să frământe mana și să o coacă; abia după ce munceau puteau să-și consume pâinea zilnică. La fel, trebuie să ne implicăm în acest proces și să nu devenim leneși cu binecuvântările Domnului. Nu uitați că a ne da pâinea noastră zi de zi include și această condiție implicită: „șase zile să lucrezi”.

„… PÂINEA NOASTRĂ ZILNICĂ”

Mâncarea este tot ceea ce implică „pâinea noastră cea de toate zilele”? Ca în cazul majorității lecțiilor din Biblie, „pâinea noastră cea de toate zilele” are o aplicație spirituală foarte importantă. În Matei 4:4, Isus ne învață: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”, folosind cuvântul „pâine” pentru a descrie toate nevoile temporale ale omenirii. Cel mai important, El avea să spună mai târziu: „Eu sunt pâinea vieții” (Ioan 6:35). Hristos nu se referea doar la nevoile noastre fizice, ci ne îndemna să-L invităm pe Dumnezeu în inimile noastre în fiecare zi. Pâinea îl reprezintă pe Isus, hrana noastră spirituală, care este mult mai mare și mai împlinitoare decât orice pâine fizică de pe pământ. Cât de des avem nevoie să fim hrăniți spiritual? Pe tot parcursul paginilor sale sacre, Biblia vorbește despre rugăciunea zilnică. „Seara, dimineața și la amiază, mă voi ruga” (Psalmul 55:17). Pâinea zilnică, comuniunea zilnică cu Domnul, ar trebui să fie prioritatea noastră principală. De ce nu spunem: „Doamne, dă-mi provizii pentru o lună”? Cei mai mulți dintre noi nu ne facem griji de la o zi la alta că frigiderul va rămâne gol, așa că nu apreciem adesea implicațiile rugăciunii pentru pâinea zilnică. Deși cei care au trăit în timpul Marii Depresiuni pot înțelege un astfel de concept, puțini americani de astăzi, care trăiesc într-o societate de o asemenea abundență, s-au luptat vreodată cu adevărat de la o zi la alta căutând ceva de mâncare. De fapt, unii dintre noi au provizii de mâncare pentru luni întregi în cămară. Dar mulți dintre noi nu au nici măcar câteva minute de hrană spirituală stocată în inimile și mințile noastre. Care pâine este mai importantă, cea fizică sau cea spirituală? Câți dintre noi au provizii de pâine spirituală pentru o lună? Trebuie să strângem câte ceva în fiecare zi. Nu poți trăi mâine doar cu ceea ce ai strâns astăzi. Unii au câteva calorii stocate, având Scriptura memorată, și asta va fi de folos, dar dacă vrei ca experiența ta creștină să fie vitală și plină de viață, trebuie să ai devoțiuni zilnice. Trebuie să ieși și să aduni acea mană spirituală. Un gând final: Biblia nu spune: „Dă-mi astăzi pâinea mea zilnică”. Mai degrabă, Isus ne învață să ne rugăm: „Dă-ne astăzi pâinea noastră zilnică”. Este pâinea noastră, prietene. Nu este pâinea mea. Ar trebui să fim la fel de preocupați de nevoile altora cât de ale noastre, sau chiar mai mult. Scriptura ne învață: „Purtati sarcinile unii altora” (Galateni 6:2). Ar trebui să facem asta fizic, ajutându-i pe cei slabi prin oferirea resurselor și a puterii noastre pentru a-i ajuta. Ar trebui să o facem și spiritual, ridicându-ne unii pe alții în rugăciune, prezentând cererile unii altora în genunchi. Și trebuie să facem asta zilnic, cu stăruință. „Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Săi, care strigă către El zi și noapte, chiar dacă are răbdare cu ei?” (Luca 18:7).

„ȘI IARTĂ-NE DATORIILE NOASTRE, PRECUM ȘI NOI IERTĂM DATORNICILOR NOȘTRI”

Știați că Isus face un singur comentariu direct cu privire la Rugăciunea Domnului? În Matei, când termină de învățat rugăciunea, El adaugă: „Căci dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta; dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (6:14, 15). Hristos revelează o legătură între relația verticală și cea orizontală – chiar în mijlocul Rugăciunii Domnului. Poate că ar trebui să ascultăm! Oare Dumnezeu spune: „Vă propun un târg: iertați-vă unii pe alții – fără amărăciune, fără ranchiună, fără să mai vorbiți despre lucrurile rele pe care vi le-ați făcut unii altora – și Eu vă voi ierta”? Este asta ceea ce spune Dumnezeu? Este acesta Evanghelia? Nu, nu asta ne duce la iertare. Nu suntem mântuiți pe baza faptelor noastre. În schimb, Evanghelia spune că trebuie să venim la Dumnezeu așa cum suntem, iar El ne va ierta. Cu toate acestea, Dumnezeu spune: „Acum că ați fost iertați, mă aștept să vă iertați unii pe alții.”

Cu toate acestea, deși nu sunteți mântuiți prin faptele voastre, dacă continuați să trăiți în sfidare, veți fi pierduți, deoarece aceasta este dovada că nu sunteți serioși în a-L urma pe Isus. Milostivirea și harul lui Dumnezeu nu pot fi cultivate într-o inimă care îmbrățișează un spirit amar și neiertător. Ați fost vreodată trădați de un prieten? A vorbit cineva vreodată de rău despre voi? Cu toții am fost răniți. Și adesea, devenim defensivi și începem să privim acea persoană cu ochi critici, și s-ar putea chiar să ne întrebăm dacă putem găsi ceva compromițător pentru a ne răzbuna. Este acesta spiritul lui Isus, „care, când era ocărât, nu răspundea cu ocări”? Biblia spune că atunci când realizăm prețul mare pe care l-a plătit Hristos pentru iertarea noastră, ne este mai ușor să ne iertăm unii pe alții. „Așa va face și Tatăl meu cel ceresc cu voi, dacă nu iertați din inimă fiecare fratelui său greșelile lui” (Matei 18:35). Trebuie să fim dispuși să ne iertăm unii pe alții, iar Dumnezeu ne subliniază acest lucru în mod repetat în Scriptură. „Și ori de câte ori stați în rugăciune, dacă aveți ceva împotriva cuiva, iertați-l, ca și Tatăl vostru din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greșelile” (Marcu 11:25, 26 NKJV). Poți ierta mental o persoană chiar dacă nu simți asta? Da, la fel cum poți accepta iertarea chiar dacă nu te simți iertat. Se face prin credință. Poți alege să ierți pe cei care ți-au făcut rău. Chiar dacă s-ar putea să nu poți uita niciodată ce s-a întâmplat, poți spune: „Doamne, prin harul Tău, îi voi ierta.” Faci această alegere conștientă, iar apoi urmează harul lui Dumnezeu. Când accepți iertarea lui Dumnezeu, harul Său urmează în mod natural. Trebuie mai întâi să ai credință că Dumnezeu te va ajuta să ierți. „Fericiți cei milostivi, căci ei vor fi miluiți” (Matei 5:7). Dacă nu ne putem ierta unii pe alții, Dumnezeu nu ne poate ierta, pentru că inimile noastre nu sunt deschise nici pentru a da, nici pentru a primi iertare. Este grav, nu-i așa? Va fi nevoie de un act de har – un miracol – pentru ca noi să putem face asta.

„ȘI NU NE DUCE ÎN ISpită”

Această cerere este cea mai greșit înțeleasă. La prima vedere, pare aproape că îl implorăm pe Dumnezeu să nu ne ispitească. „Te rog, Doamne, știm că nu vrei să ne ispitești. Totuși, dacă nu-ți cer să nu mă ispitești, o să mă ispitești.” Aceasta este o traducere foarte proastă. De fapt, Iacov 1:13 spune: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: «Sunt ispitit de Dumnezeu», căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni.” Nu implorăm: „Doamne, te rog, nu mă ispiti.” Atunci, ce înseamnă de fapt această rugăciune? Ei bine, deoarece suntem înclinați în mod natural să mergem spre ispită, îi cerem lui Dumnezeu să ne îndepărteze de ea. Tradusă mai precis, rugăciunea ar suna cam așa: „Îndepărtează-ne de înclinația noastră naturală spre ispită.” Trebuie să ne rugăm astfel? Sigur că da! Suntem înclinați să ne jucăm prea aproape de margine. Un pastor spune că, atunci când Domnul ne spune să fugim de ispită, adesea ne târâm în speranța că ne va ajunge din urmă. E ca și cum gravitația din inimile noastre ne-ar trage spre păcat. Așa că trebuie să-L implorăm pe Dumnezeu să ne ajute să rezistăm acelei forțe. Diavolului îi place când ne târâm, pentru că e mai ușor să ne prindă cu acele mici compromisuri. Spionul condamnat Aldrich Ames a spus că nu s-a trezit într-o zi și a zis: „Cred că o să fiu spion. Cred că o să predau totul rușilor pentru bani.” Într-o zi, foarte inocent, a întâlnit un rus care l-a întrebat: „Poți să-mi dai o carte de telefon? Îți dau o grămadă de bani.” Era doar o carte de telefon, dar apoi, puțin câte puțin, le-a dat tot mai mult, până când într-o zi le-a vândut secrete nucleare. Așa lucrează diavolul cu ispita – mici compromisuri. Regele David a comis adulter cu Bat-Șeba, l-a ucis pe Urie și și-a mințit poporul. Și totul a început cu o privire mică, persistentă și plină de poftă. Ar trebui să ne rugăm: „Doamne, îndepărtează-mă chiar și de lucrurile mărunte, pentru că așa încep lucrurile mari.”

„DAR IZBAVEAZĂ-NE DE RĂU”

Îmi place foarte mult a șaptea cerere, care spune: „dar izbăvește-ne de cel rău”. Trăim într-o lume care se îneacă în întunericul tulbure al păcatului. Singurul lucru care le dă creștinilor speranță pe termen lung este promisiunea lui Dumnezeu că lucrurile nu vor rămâne mereu așa. Căutăm eliberarea definitivă, iar când rostim „izbăvește-ne”, ne referim la venirea lui Hristos pe calul alb – Regele regilor și Domnul domnilor care își stabilește Împărăția și șterge până la ultima urmă răul care domnește în lumea de astăzi. „Izbăvește-ne” ne îndepărtează de rău și ne separă de el pentru eternitate. O altă modalitate de a o exprima este: „izbăvește-ne de cel rău”. Și ar trebui să ne rugăm nu numai ca Dumnezeu să ne ferească de ispită, ci și ca El să-i izbăvească pe frații noștri, deoarece diavolul este puternic și viclean, cu mult mai mare decât suntem noi singuri. De aceea avem atât de mare nevoie ca Dumnezeu să ne călăuzească. Vorbind despre a doua venire, Hristos a spus: „Rugați-vă neîncetat” (Luca 21:36). Nu sunt sigur cât de des înseamnă asta cu adevărat, dar uită-te la propria ta viață de rugăciune și vezi dacă se ridică la înălțimea așteptărilor. Textul complet spune: „Rugați-vă neîncetat, ca să fiți găsiți vrednici să scăpați de toate aceste lucruri care vor veni și să stați în picioare înaintea Fiului omului.” Vă rugați neîncetat? Isus a mai spus că trebuie să ne rugăm ca fuga noastră să nu fie iarna, nici în ziua Sabatului (Matei 24:20). Ați rostit această rugăciune? În fiecare zi, în fiecare oră, ar trebui să ne rugăm să fim izbăviți de rău, pentru a putea scăpa de ceea ce urmează să se întâmple în această lume. Rugați-vă ca, în cele din urmă, să fim izbăviți și mântuiți de răul din noi și din jurul nostru. Nu poți fi mântuit dintr-o lume rea până nu ești mai întâi mântuit dintr-o inimă rea.

„Căci a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, în veci”

Această culme puternică se găsește doar în Matei, iar ceea ce spune ea este fascinant. Ne aflăm în mijlocul unei mari controverse. Diavolul spune că el este regele de drept și că el are puterea. Totuși, Hristos, înainte de a se înălța la cer, și-a stabilit preeminența: „Mi-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ” (Matei 28:18). Această rugăciune ne reamintește că nu trebuie să uităm niciodată cine este stăpânul acestui univers. Rugăciunea nu spune: „A Ta va fi împărăția”, ci „A Ta este împărăția”. Într-adevăr, toate cererile din Rugăciunea Domnului sunt posibile doar pentru că Hristos este puterea. El are controlul asupra tuturor lucrurilor acum. Diavolul trăiește pentru mândrie, pentru a-și aduce slavă sieși. Motivația creștinului este să-I aducă cinste lui Dumnezeu, să-I dea Lui slava. De aceea Satana tânjește să fie un dumnezeu. El vrea slava pe care nu o merită. Finalul acestei rugăciuni clarifică lucrurile în mintea și inima noastră, mărturisind înaintea lui Dumnezeu că știm că caracterul și bunătatea Lui vor fi în curând confirmate.

„AMIN”

Isus a spus: „Rugați-vă astfel.” Nu este atât rugăciunea Lui, cât rugăciunea noastră. Este rugăciunea celor care vor să-L urmeze. De aceea, această rugăciune trebuie să fie ceva care izvorăște dintr-o inimă cu adevărat convertită. Ar trebui să fie o definiție a spiritului și a atitudinii voastre. Un autor a exprimat-o astfel:

„Nu pot spune «al nostru» dacă trăiesc doar pentru mine. Nu pot spune «Tată» dacă nu mă străduiesc în fiecare zi să mă comport ca un copil al Său. Nu pot spune «care ești în ceruri» dacă nu-mi adun comori acolo. Nu pot spune «sfințească-se numele Tău» dacă nu mă străduiesc să ajung la sfințenie. Nu pot spune «vie Împărăția Ta» dacă nu caut să grăbesc speranța binecuvântată. Nu pot spune «facă-se voia Ta» dacă nu ascult de cuvântul Lui. Nu pot spune «precum în cer, așa și pe pământ» dacă nu-L slujesc aici și acum. Nu pot spune „dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele” dacă acumulez egoist pentru viitor. Nu pot spune „iartă-ne greșelile noastre” dacă nutresc ranchiună împotriva cuiva. Nu pot spune „nu ne duce în ispită” dacă mă pun în mod deliberat pe calea ei. Nu pot spune „izbăvește-ne de cel rău” dacă nu tânjesc după sfințenie. Nu pot spune „a Ta este Împărăția” dacă nu-I dau lui Isus tronul inimii mele. Nu pot să-I atribui „puterea” dacă mă tem de ce ar putea face oamenii. Nu pot să-I atribui „slava” dacă caut propria mea onoare. Nu pot spune „în veci” dacă trăiesc doar pentru răsplăți pământești trecătoare.”

Când ne rugăm Rugăciunea Domnului, trebuie să o facem într-un spirit de predare completă. Și dacă vrem să fim pregătiți când va veni Isus, trebuie să învățăm să ne rugăm așa cum ne-a învățat Isus. Esența rugăciunii constă în a-L iubi pe Dumnezeu din toată inima, pentru că nu-L putem iubi cu adevărat dacă nu ajungem să-L cunoaștem. Dacă nu-I împărtășim durerile și bucuriile noastre, chiar și cele mai intime secrete, cum putem să-L iubim? Vă îndemn să petreceți mai mult timp în genunchi, dar dacă nu puteți sta în genunchi, vă îndemn să vă rugați pur și simplu. Recunoașteți că este esențial să petreceți timp de calitate cu Hristos în rugăciunile și devoțiunile voastre personale și colective, astfel încât să putem pune în practică acele schimbări în viețile noastre care Îl vor slăvi pe Dumnezeu. Profitați de „pâinea zilnică” a Cuvântului lui Dumnezeu și comunicați-I lui Dumnezeu dorința voastră de a fi transformați din egoiști în altruiști. Să ne rugăm unii pentru alții mai mult decât orice altceva. Să stăm împreună și să ne ridicăm vocile spre cer, astfel încât să fim mai uniți în frăția și suroritatea lui Isus. Una dintre studiile mele preferate din Biblie este citirea marilor rugăciuni din Vechiul Testament. Sper că le veți citi și voi. Citiți rugăciunea Anei din 2 Samuel. Rugăciunea lui Daniel din Daniel 9 este, de asemenea, foarte specială. Puteți găsi, de asemenea, emoționanta rugăciune de dedicare a lui Solomon în Cronici. Veți descoperi că multe dintre aceste rugăciuni conțin elemente din Rugăciunea Domnului. Ele se referă la slava lui Dumnezeu, la providența Lui și la eliberarea Lui, și, de fapt, la modul în care noi toți, ca creștini, suntem împreună în aceasta, rugându-ne unii pentru alții.

La fel ca soldatul britanic a cărui rugăciune l-a eliberat, vom fi în curând evaluați de Comandantul nostru din ceruri. Trebuie să petrecem timp exersând, pregătindu-ne pentru evenimentul principal. Trebuie să spunem: „Doamne, învață-ne să ne rugăm.” El ne-a dat modelul în Cuvântul Său, așa că să ne asigurăm că rămânem în el. Speranța mea este că nu veți mai privi această rugăciune în același mod.