Faptul că cred în sfârșitul lumii îi face pe creștini periculoși?

O carte nouă și populară — End Times Fascism: And the Fight for the Living World de Naomi Klein și Astra Taylor — grupează extremiștii religioși cu tehnofasciștii și etnonationaliștii, susținând că aceștia împărtășesc o viziune apocaliptică în care un grup select se așteaptă să supraviețuiască — sau chiar salută — catastrofa care urmează.

Acuzația din carte reflectă o atitudine din ce în ce mai răspândită în societate. Un număr tot mai mare de oameni presupun că creștinii doresc ca lumea să fie cuprinsă de flăcări deoarece cred că atunci Hristos se va întoarce. Desigur, există unii indivizi „creștini” sau grupuri marginale care gândesc astfel — de exemplu, pe rețelele sociale au existat influențatori care chiar sărbătoresc dezastrele ca „semne” ale sfârșitului. Mai mult, există cei care ignoră responsabilitatea față de mediu deoarece „totul va fi distrus oricum”, precum și cei care privesc fiecare conflict politic intens ca pe un probabil „Armaghedon”.

Politizarea profeției

Deși este adevărat că profeția a fost uneori distorsionată pentru a justifica puterea politică, violența, neglijarea suferinței sau indiferența față de lume, acest lucru nu este reprezentativ pentru creștinismul scriptural. Aceste distorsiuni nu sunt rodul profeției biblice. Isus nu le-a spus niciodată urmașilor Săi să provoace o criză, să preia controlul politic sau să-i abandoneze pe cei care suferă.

Dimpotrivă, El le-a poruncit să rămână credincioși, să vestească Evanghelia, să aibă grijă de ceilalți și să vegheze la întoarcerea Sa. Fără indiferență, fără extremism.

De secole, mișcările politice din întreaga lume și-au însușit limbajul religios pentru a-și promova propriile agende. Încă din antichitate, istoria confirmă un tipar care se repetă: țări care pretind că au destinul divin de a fi o națiune aleasă sau superioară; lideri care folosesc un limbaj apocaliptic pentru a mobiliza sprijin pentru cauza lor; și profeții menite să fie avertismente spirituale, deturnate în sloganuri politice, reducându-le la simplă propagandă. Strategiile politice îmbrăcate în haine religioase sunt o imitație care denaturează realitatea pentru a obține puterea — exact opusul creștinismului adevărat.

Isus și sfârșitul veacurilor

Pentru a înțelege ce cred creștinii autentici, trebuie să știm ce a învățat de fapt Isus. De exemplu, El a respins senzaționalismul, panica și instigarea la frică și i-a îndrumat pe urmașii Săi: „„Să nu vă tulburați” (Matei 24:6) cu privire la evenimentele din vremurile de pe urmă. Fără isterie, ci cu încredere calmă în Dumnezeu. Ei trebuiau să predice Evanghelia (versetul 14) — să împărtășească vestea bună a ofertei de mântuire a lui Hristos unei omeniri incapabile să se mântuiască singură.

Scopul nu este dominația culturală sau cucerirea politică, ci împărtășirea iubirii și a bunătății lui Dumnezeu. Într-adevăr, Hristos a arătat clar că urmașii Săi trebuie să aibă grijă cu compasiune de cei aflați în nevoie (Matei 25:35–40). El a explicat în continuare că nu oricine Îl numește „Domn” va face parte din Împărăția Sa veșnică, „ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7:21). Mesajul Său profund era unul practic — rămâneți calmi, credincioși și plini de compasiune.

Nici credința în profeții nu justifică distrugerea. Dimpotrivă, cunoașterea faptului că Hristos Se va întoarce ar trebui să ducă la „o purtare sfântă și evlavie”, nu la o indiferență nesăbuită (2 Petru 3:11–14). Într-adevăr, Dumnezeu a promis că „îi va nimici pe cei ce nimicesc pământul” (Apocalipsa 11:18). Conștientizarea faptului că ne așteaptă judecata ar trebui să ne motiveze să avem un comportament responsabil și să ne preocupăm de ceilalți. Aceasta înseamnă că credincioșii ar trebui, mai mult decât alții, să se străduiască să reducă suferința sub toate formele ei și să aibă grijă în mod responsabil de această planetă minunată care ne-a fost încredințată de Creatorul nostru.

Creștinii maturi așteaptă întoarcerea lui Hristos; ei nu o inventează. Ei au grijă de creație, dorindu-și în același timp restaurarea ei. Ei slujesc cu credincioșie și nu se eschivează de la responsabilitate.

Un amestec exploziv

Din punct de vedere istoric și global, retorica religioasă din politică a provocat anxietate multor oameni. Aceasta ridică semnale de alarmă pentru mulți credincioși sinceri, întrucât alianțele coercitive dintre puterea religioasă și cea politică au provocat suferințe umane de neînțeles în trecut, fac acest lucru în prezent în multe regiuni ale lumii și, conform cărții Apocalipsei, vor face acest lucru la scară largă în viitor. În mâinile oamenilor, religia și politica se îmbină rareori pașnic.

În prezent, persecuția religioasă este răspândită pe tot globul. Zeci de mii de oameni sunt uciși sau mutilați, își pierd bunurile personale, sunt alungați din casele lor sau se confruntă cu o discriminare intensă. Doar o separare vigilentă între biserică și stat poate proteja libertatea religioasă și minimiza cruzimile persecuției.

Ca instrument coercitiv religio-politic, profeția falsificată sau utilizată în mod abuziv este periculoasă. Există însă o diferență uriașă între această utilizare abuzivă a profeției și ceea ce Iisus i-a învățat de fapt pe urmașii Săi. Profeția biblică autentică generează compasiune, curaj, reținere și credincioșie. Chiar și autorii cărții Fascismul sfârșitului de vreme recunosc că există numeroși credincioși care se opun urii, violenței și opresiunii. Adevăratul pericol în vremurile de pe urmă nu îl reprezintă credincioșii creștini autentici, ci fuziunea puterilor religioase și politice cu intenția de a impune supunerea.

Așadar, credința în profețiile biblice duce la extremism sau la indiferență față de suferință? Este posibil, dar numai în cazul celor care folosesc în mod greșit sau înțeleg greșit profețiile, sau care le folosesc în scopuri personale — în loc să le considere mesaje sacre de avertizare care conduc la o relație mai profundă cu Dumnezeu și la o compasiune sporită față de semenii lor.

Vrei să afli ce ne învață cu adevărat Biblia despre sfârșitul lumii? Faceți clic aici pentru a citi ghidul nostru de studiu gratuit și încurajator, „Eliberarea supremă”.