Poliamoria, poligamia și căsătoria biblică
Pe 2 noiembrie, Consiliul Local al orașului West Hollywood a aprobat în unanimitate recunoașterea legală a relațiilor stabile între trei sau mai mulți adulți. Persoanele aflate în relații poliamoroase vor putea să se înregistreze la primărie și vor beneficia de anumite protecții legale, inclusiv dreptul de vizită la spital și protecția locuinței.
„Această lege este doar începutul”, a declarat Christina Fialho, avocată și fondatoare a unui grup de advocacy pentru reprezentarea bisexualilor în mass-media, care a adus ideea protecției poliamorului în West Hollywood. „Cred că le permite oamenilor să viseze la un viitor pe care odată îl considerau de neatins.”
Decizia orașului West Hollywood reflectă un interes cultural tot mai mare pentru alternative la monogamia tradițională. Non-monogamia etică (ENM) este un termen generic pentru diferite tipuri de relații care se concentrează pe „practica de a avea relații romantice cu mai multe persoane, care sunt toate conștiente de această structură a relației și sunt de acord cu ea”. Iar astăzi, acest fenomen se normalizează.
Un articol din Marie Claire afirma: „De la noua comedie a Oliviei Wilde The Invite și adaptările cinematografice ale cărților, precum Vladimir de pe Netflix, până la numeroasele podcasturi despre poliamorie, subiectul invitării unei persoane (sau a mai multor persoane) într-o relație de cuplu este abordat cu mândrie în mod deschis.” Iar un raport Pew Research din 2023 a constatat că o treime dintre adulții americani considerau căsătoriile deschise acceptabile.
Schimbarea atitudinii față de relațiile monogame nu se limitează la societatea laică. Ea devine, de asemenea, un subiect de discuție în rândul creștinilor.
Non-monogamia în Biserică
În octombrie 2026, Lydia Ford și-a surprins congregația din Ohio prezentând o membră a bisericii ca fiind a doua soție a soțului ei. Ford a explicat că ea și soțul ei, Israel, pastor al Bisericii LifeWorks din Wickliffe, se aflau de aproape trei ani într-o relație pe care ea a numit-o „căsătorie poligamă”. A doua soție, Shakayla, le-a spus enoriașilor: „Este uimitor să știi că aceasta este voia lui Dumnezeu și să o trăiești”, adăugând: „Suntem o familie”. Deși legea din Ohio interzice bigamia, cei trei spun că locuiesc împreună și își împart resursele financiare.
Deși aranjamentul lui Ford implică mai multe soții, în timp ce ENM include, în sens mai larg, relații cu mai mulți parteneri, căsătoriți sau nu, ambele fac parte din dezbaterea privind monogamia din cadrul bisericilor creștine. În 2023, delegații Biserica Evanghelică Luterană din Canada au votat în favoarea elaborării unor resurse pentru discuții privind „relațiile etice non-monogame”. În plus, reverenda Tori Mullin, membră a personalului național al Bisericii Unite din Canada, a comentat: Astfel de relații nu sunt nebiblice, întrucât Biblia nu oferă un singur model unitar pentru familiile creștine.
Mai mult, un articol din 2026 publicat de Presbyterian Outlook afirma: „Confesiunile care se confruntă cu problema poliamoriei trebuie să se întrebe de ce teologia lor privind iubirea romantică ar trebui să contrazică teologia lor privind iubirea divină” și a susținut că un pastor care iubește doi parteneri este „la fel de capabil să predice mesajul harului lui Dumnezeu către omenire”.
Dar această schimbare de perspectivă în rândul unor creștini este în concordanță cu Scriptura? Să lăsăm Biblia să decidă.
La fel cum Dumnezeu își cheamă poporul să se închine și să se unească numai cu El, căsătoria cere devotament exclusiv față de soțul sau soția proprie.
Căsătoria ideală
Înainte ca Dumnezeu să declare că creația Sa era „foarte bună” (Geneza 1:31), El a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18). Uniunea dintre Adam și Eva a stabilit planul Său inițial pentru căsătorie: un bărbat și o femeie uniți permanent și exclusiv. „De aceea, bărbatul va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa, și vor fi un singur trup” (v. 24).
Isus a reafirmat sfințenia legământului căsătoriei când a fost întrebat de farisei despre divorț, spunând: „Nu mai sunt doi, ci un singur trup. De aceea, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6). El a explicat în continuare: „Oricine își divorțează soția, cu excepția cazului de imoralitate sexuală, și se căsătorește cu alta, comite adulter; și oricine se căsătorește cu cea divorțată comite adulter” (v. 9), întărind idealul inițial al lui Dumnezeu pentru căsătorie.
Apostolul Pavel ilustrează și mai mult semnificația căsătoriei comparând-o cu relația lui Hristos cu Biserica Sa. După ce afirmă că soțul și soția devin un singur trup, el spune: „Mă refer la Hristos și la Biserică” (Efeseni 5:31–32). Așa cum Dumnezeu își cheamă poporul să se închine și să se unească numai cu El, căsătoria cere devotament exclusiv față de partenerul de viață. Scriptura descrie chiar idolatria ca fiind adulter, comparând închinarea lui Israel la zei falși cu o soție care își înșală soțul (Ieremia 3:8–9).
Totuși, Biblia menționează și faptul că mai mulți patriarhi au avut mai multe soții. Cum se potrivesc exemplele lor cu planul inițial al lui Dumnezeu pentru căsătorie?
Capcanele poligamiei
În întreaga Scriptură, relatările despre poligamie sunt de obicei marcate de consecințe dureroase. Deși Avraam „a crezut în Domnul, iar El i-a socotit aceasta ca neprihănire” (Geneza 15:6), faptul că și-a luat o a doua soție a dezvăluit o slăbiciune în credință. Gelozia și resentimentele au apărut între soțiile sale, Sara și Agar, și au divizat familia sa. Acest lucru a dus în cele din urmă la separarea dureroasă a lui Avraam de Agar și de fiul său Ismael (Geneza 21:9–14).
Iacov, nepotul lui Avraam, s-a confruntat cu probleme similare. După ce s-a căsătorit cu surorile Lea și Rahela și, la îndemnul lor, și-a luat servitoarele ca soții, a trăit conflicte considerabile în cadrul familiei sale (Geneza 29:23–30; 30:3–13). Soțiile sale se luptau constant pentru afecțiunea lui, iar pentru că o iubea cel mai mult pe Rahela, el îi favoriza pe fiii ei, Iosif și Beniamin. Tensiunile familiale rezultate au contribuit la ani de conflict, marcați de abateri grave din partea fiilor săi (Geneza 34; 35:22; 37:3–4).
Atât deciziile matrimoniale ale lui Avraam, cât și cele ale lui Iacov reflectă propriile lor alegeri umane și repercusiunile grave ale acestora. Răbdarea lui Dumnezeu față de oamenii din vremurile de demult nu trebuie confundată cu aprobarea din partea Lui a acțiunilor lor.
Compasiune fără compromisuri
Noua lege din West Hollywood poate reflecta schimbarea atitudinilor față de relații, dar planul lui Dumnezeu privind căsătoria rămâne același. Deși Scriptura arată clar că este permisă doar căsătoria între un bărbat și o femeie, este esențial ca, în calitate de creștini, să reflectăm iubirea și compasiunea lui Isus în relația cu cei care nu sunt de acord cu noi.
Deși nu trebuie să facem compromisuri în ceea ce privește poruncile lui Dumnezeu, trebuie totodată să urmăm învățătura Cuvântului atunci când acesta ne poruncește: „Fraților, dacă cineva este prins într-o greșeală, voi, cei duhovnicești, îndreptați-l cu un spirit de blândețe” (Galateni 6:1).
Ar trebui să-i încurajăm pe ceilalți să recunoască binecuvântarea pe care o oferă căsătoria biblică: un parteneriat pe viață, bazat pe iubire și devotament.
Aflați cum să construiți o relație centrată pe Hristos în Cheile unei căsătorii fericite.