Halloween, viața de apoi și Biblia

De 4 iulie, orașele și localitățile americane sunt inundate de artificii, parade, steaguri și imagini cu Clopotul Libertății și Statuia Libertății. De Crăciun, apar îngeri cântători, bastoane de zahăr, coroane de flori și, bineînțeles, pruncul din iesle. De Paște, apar iepuri, ouă vopsite, puișori, ramuri de palmier și slujbe religioase la răsăritul soarelui.

De Halloween, însă, totul capătă o turnură mai întunecată.

În loc de Moș Crăciun care zboară prin aer într-o sanie roșie, vrăjitoarele pe cozi de mătură bântuie noaptea. Spre deosebire de blândul Rudolph, renul cu nasul roșu, liliecii ne domină gândurile, alături de fantome și spiriduși. În loc să ne gândim la învierea lui Isus din mormânt, accentul cade pe sicrie, cimitire, cadavre, schelete, cranii, sânge, moarte și zombi.

În timp ce Ziua Independenței este despre nașterea unei noi națiuni, Crăciunul este despre nașterea lui Isus, iar Paștele este despre învierea Lui la viață, Halloween-ul este în întregime despre moarte și murire.

Iar ceea ce sugerează despre acestea este, în mare parte, greșit…

Fantome și spiriduși

Nu este nevoie să fii un fundamentalist biblic pentru a ști că Halloween-ul are origini păgâne. Sărbătoarea își are originea în rândul vechilor celți, triburi care au trăit în Europa Centrală și ale căror rădăcini pot fi urmărite cu mii de ani în urmă. History.com spune: „Moștenirea lor rămâne cea mai proeminentă în Irlanda și Marea Britanie, unde urmele limbii și culturii lor sunt încă vizibile astăzi.”

Sărbătoarea celtică, numită Samhain, începea pe 31 octombrie și marca începutul Anului Nou celtic, pe 1 noiembrie. Totuși, ceea ce este mai semnificativ este că, pentru celți, aceasta era o perioadă în care„granițele, de obicei stricte, dintre lumea celor vii și cea a morților deveneau fluide. În ajunul Samhainului, ei credeau că vălul dintre cele două tărâmuri era cel mai transparent, permițând spiritelor celor care au murit să se întoarcă pentru a vizita pământul.” Cu alte cuvinte, totul se reducea la comunicarea cu morții, care se presupune că încă existau, dar într-un alt tărâm.

Indiferent de modul în care se manifestă astăzi în cultura contemporană, Halloween-ul se bazează pe presupunerea că morții nu sunt cu adevărat morți, ci trăiesc în continuare ca ființe conștiente într-o altă dimensiune. Și, în circumstanțele potrivite, cum ar fi sărbătoarea Samhain, se presupune că pot fi contactați.„Halloween-ul a ajuns în Statele Unite în anii 1840. … Activitățile populare includeau ghicitul viitorului, vorbitul cu morții și alte forme de divinație.”

Experiențele în pragul morții

Astăzi, majoritatea oamenilor nu se mai implică în divinație, ședințe de spiritism și altele asemenea. Dar, în ultimele decenii, un fenomen a contribuit la convingerea a milioane de oameni că morții trăiesc în continuare: experiențele în pragul morții (NDE), când oamenii sunt declarați morți, dar apoi revin la viață cu relatări incredibile despre o altă existență. Deoarece sunt acum studiate serios de cercetători, NDE-urile au scos noțiunea de viață după moarte din sfera credinței și a ședințelor de spiritism superstițioase și au plasat-o în sfera științei. Iar pentru societatea contemporană, acest lucru conferă ideii de viață după moarte o nouă aură de respectabilitate.

Un sondaj recent arată că aproximativ 83% dintre americani „cred în viața de apoi”. Doar 17% nu cred, ceea ce este uimitor dacă ne gândim la cât de mulți oameni nu mai urmează credințele religioase tradiționale. Cu siguranță, NDE-urile și presupusa bază științifică a acestora ajută la explicarea motivului pentru care atât de mulți cred astăzi într-o viață de apoi care are loc imediat după moarte.

Iar cu fantomele sale și obsesia generală pentru morți, Halloween-ul nu face decât să întărească aceste noțiuni.

Starea morților

Biblia, însă, ne spune ceva foarte diferit despre moarte și starea morților — și, în mod notabil, este cu totul diferit de ceea ce cred majoritatea creștinilor astăzi. De fapt, în 2021, cunoscutul autor creștin Lee Strobel a publicat cartea The Case for Heaven, în care, citând experiențele în pragul morții și alte fenomene, susține că nu murim cu adevărat la moarte, ci mergem imediat fie în rai, fie în iad.

În mod tragic, toți acești oameni cad pradă uneia dintre primele minciuni pe care Satana le-a spus vreodată omenirii. Sub masca unui șarpe, el i-a spus Evei în Eden, contrar a ceea ce spusese Dumnezeu, că „cu siguranță nu veți muri” (Geneza 2:4). Adică, chiar dacă nu-L ascultați pe Dumnezeu, veți trăi – în ciuda a ceea ce ne-a spus de fapt Dumnezeu.

Astăzi, miliarde de oameni cred în aceeași minciună, într-o formă sau alta. Fie că este vorba de reîncarnare, transmigrația sufletelor, purgatoriu sau ascensiunea imediată în cer sau coborârea în iad, credința rămâne că moartea este o tranziție imediată către un alt nivel de existență. Iar Halloween-ul, cu fantomele, spiridușii, cimitirele și legăturile sale oculte, nu face decât să alimenteze această concepție falsă.

Această eroare lasă masele vulnerabile la tot felul de înșelăciuni, mai ales pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul timpurilor. Pentru a afla adevărul despre moarte și învierea promisă a morților la sfârșitul timpurilor, consultați ghidul nostru de studiu„Sunt morții cu adevărat morți?”.

\n