Ne naștem buni?

Se pare că majoritatea dintre noi ne place să ne imaginăm că oamenii sunt buni la suflet. În ciuda avalanșei de știri care relatează despre suferințele provocate de om, ideea că altruismul este mecanismul nostru natural rămâne una populară.

Acum, un nou studiu sugerează că oamenii ar putea fi în mod natural buni, cel puțin în copilărie. Cercetătorii de la divizia Learning & Brain Sciences (cunoscută sub numele de I-LABS) a Universității din Washington au studiat aproape o sută de copii în vârstă de 19 luni și au descoperit că „bebelușii erau dispuși să-și împartă mâncarea cu cercetătorii, chiar și atunci când ei înșiși erau, fără îndoială, flămânzi”.

Altruism înnăscut?

„Considerăm că este important să studiem altruismul, deoarece este unul dintre aspectele cele mai distinctive ale condiției umane. Este o parte importantă a structurii morale a societății”, spune Rodolfo Cortes Barragan, cercetător postdoctoral la I-LABS și autor principal al studiului. „Noi, adulții, ne ajutăm reciproc când vedem pe cineva în nevoie și facem acest lucru chiar dacă implică un cost pentru noi înșine. Așadar, am testat rădăcinile acestui comportament la sugari.”

Conform articolului de presă al universității, „Pentru acest studiu, cercetătorii au ales fructe pe placul copiilor – inclusiv banane, afine și struguri – și au organizat o interacțiune între copil și cercetător. Obiectivul: să determine dacă copilul ar oferi, fără încurajare, instrucțiuni verbale sau recompense, în mod spontan o mâncare atrăgătoare unei persoane necunoscute.”

Un grup de sugari, grupul de control, a asistat la scena în care un adult a aruncat o bucată de fruct pe o tavă aflată ușor în afara razei sale de acțiune. Deoarece adultul nu a dat niciun indiciu că ar dori fructul, majoritatea sugarilor din grupul de control nu i-au înapoiat adultului fructul aruncat.

În celălalt grup, adultul a scăpat fructul ca și cum ar fi fost un accident și apoi și-a manifestat interesul de a-l recupera. Peste 50% dintre sugari l-au ajutat pe adult să recupereze fructul.

Apoi a fost realizat un al doilea experiment cu o ușoară variație: copiii care au participat au fost testați în apropierea orei obișnuite de gustare, ceea ce indica o miză mai mare pentru actul altruist. De data aceasta, niciunul din grupul de control nu i-a dat fructul adultului, în timp ce 37% din celălalt grup a făcut-o.

„Sugarii din acest al doilea studiu s-au uitat cu dor la fruct, iar apoi l-au dat!” a spus Andrew Meltzoff, codirectorul I-LABS. „Credem că acest lucru surprinde o versiune la scară mică a ajutorului altruist.”

Această concluzie, deși optimistă, nu pare tocmai corectă. În primul rând, alegerea ca subiecți de test a copiilor care au petrecut deja peste un an și jumătate trăind, învățând și crescând alături de familiile lor nu este de bun augur pentru un studiu precis al vreunei calități inerente – fie ea binevoitoare sau nu. Au ținut cercetătorii cont de practicile zilnice pe care părinții le-au insuflat copiilor lor sau de posibilitatea ca aceștia să fi asistat deja la aceeași acțiune în gospodăriile lor și să fi învățat să imite reacțiile altor membri ai familiei?

Optimismul etern al rasei umane

Am permis oare acestei viziuni ideale despre noi înșine să ne denatureze realitatea? În timp ce suferea sub opresiunea nazistă, Anne Frank, autoarea adolescentă a Jurnalului unei tinere fete, și-a declarat credința în umanitate: „În ciuda tuturor lucrurilor, încă mai cred că oamenii sunt cu adevărat buni la suflet. Pur și simplu nu-mi pot clădi speranțele pe o fundație alcătuită din confuzie, mizerie și moarte.”

Dar știm ce s-a întâmplat cu tânăra evreică: a murit în lagărul de concentrare de la Bergen-Belsen în februarie 1945, cu câteva luni înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial – un conflict care a ilustrat în mod dramatic inumanitatea și răul din lume.

Răposatul Nelson Mandela a afirmat : „Iubirea vine mai natural în inima omului decât opusul ei.” Dar oare este corect? Hărțuirea cibernetică, crimele motivate de ură și împușcăturile în școli par a fi tendințe în creștere galopantă în zilele noastre.

Și nu este vorba doar de societatea noastră actuală. Răutatea umanității își are originea în cartea Genezei. Cain și-a ucis fratele Abel într-un acces de furie, așa cum se relatează în capitolul al patrulea din Geneza. Haman a complotat un genocid în masă al poporului evreu după ce ego-ul său a fost rănit (Estera 3:5, 6). Ștefan a fost ucis cu pietre pentru că a declarat că Isus era Mesia (Faptele Apostolilor 7:54-60). Și, cel mai evident dintre toate, Isus Însuși a fost răstignit din cauza mândriei, fricii și a unei gelozii furioase.

Schimbarea naturii noastre

Care este motivul tuturor acestor conflicte și morți umane? Păcatul. Biblia afirmă că toți ne naștem cu o natură păcătoasă – nu altruistă; în mod natural, dorim păcatul. „Mintea carnală este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu” (Romani 8:7); „inima este înșelătoare mai presus de toate lucrurile și este extrem de rea” (Ieremia 17:9).

Dar ceea ce este minunat la Dumnezeu este că El ne-a dat liberul arbitru pentru a ne schimba înclinațiile naturale. El ne-a dat motivația supremă pentru această schimbare și însăși definiția altruismului „în timp ce eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Putem, dacă alegem acest lucru, să acceptăm acel dar și să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea o inimă nouă, una ca a Lui. Pastorul Doug continuă spunând: „A te converti înseamnă că inimile noastre sunt schimbate, iar acum ne gândim mai întâi la Dumnezeu. Iubirea pentru Dumnezeu este supremă, apoi iubirea pentru ceilalți și abia apoi iubirea pentru tine însuți.”

Puteți găsi acest studiu biblic online, gratuit, împreună cu alte resurse care vă ajută să definiți ce este păcatul, ce face acesta și cum puteți – cu ajutorul lui Dumnezeu – să învingeți păcatul și să trăiți o viață victorioasă și cu adevărat altruistă!

\n