Biblia ne învață oare că creștinii sunt incapabili să păcătuiască?

Cheia înțelegerii acestui text rezidă în semnificația cuvântului „sămânță”. Există o asigurare că această „sămânță” va aduce victoria deplină asupra păcatului. Cine este această „sămânță” a cărei prezență în viețile noastre poate garanta puterea de a asculta? Găsim răspunsul în Apocalipsa 12:17: „Dragonul s-a înfuriat pe femeie și s-a dus să facă război cu restul [sămânței] ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos.”

Sămânța femeii era copilul de sex masculin din versetul 5, „care urma să stăpânească peste toate neamurile” și „a fost răpit la Dumnezeu”. Hristos este această sămânță! Găsiți aceeași învățătură în scrierile apostolului Pavel, când spune despre Avraam: „Și urmașului tău, care este Hristos” (Galateni 3:16).

Acum putem înțelege mai bine adevărul minunat din 1 Ioan 3:9. Cei care sunt cu adevărat născuți din Dumnezeu nu păcătuiesc din voință proprie, deoarece Hristos domnește în inimile lor. Singura modalitate prin care pot alege să păcătuiască este prin separarea de Isus. Cu alte cuvinte, prezența permanentă a lui Hristos și săvârșirea voită a păcatului nu pot avea loc simultan în aceeași inimă, în același timp. Păcatul comis în mod deliberat ne desparte întotdeauna de Hristos, iar Duhul Sfânt nu devine un slujitor al păcatului. Pe de altă parte, cei care sunt cu adevărat convertiți și au Duhul Sfânt care locuiește în ei vor fi capabili să biruiască păcatul în toate formele sale.

Acest text nu înseamnă că creștinii sunt incapabili să comită fapte greșite; mai degrabă, dragostea lor pentru Hristos îi împiedică să umble contrar voinței Sale. Cuvântul „păcat” apare aici într-o formă greacă care indică un proces continuu. Cu alte cuvinte, chiar dacă se poticnesc într-un păcat, ei nu vor continua pe acea cale; dimpotrivă, se vor pocăi sincer și se vor întoarce de la orice încălcare voită a voinței revelate a lui Dumnezeu.