Cadouri utile

Unii oameni oferă cutii cu haine prin abonament ca cadouri de absolvire.

Aceste cutii sosesc periodic prin poștă, conținând o varietate de articole vestimentare care sunt adesea alese pe baza unui chestionar privind stilul preferat al destinatarului. Hainele pe care destinatarii ajung să le poarte reflectă parțial personalitatea celui care le-a oferit. Acest lucru se datorează faptului că cel care oferă cadoul alege o anumită companie de abonamente.

Isus ne oferă daruri practice cu scopul de a-L arăta și de a le vorbi altora despre El și despre planul Său de a ne mântui. Spre deosebire de unele articole de îmbrăcăminte, însă, aceste daruri nu au fost menite să fie folosite strict pentru propria noastră plăcere. În schimb, ele au fost concepute pentru a-i aduce pe alții într-o relație mântuitoare cu El. Nici darurile nu sunt oferite atunci când inimile noastre nu sunt în regulă cu Dumnezeu. (Vezi Faptele Apostolilor 8:21.)

Autorul epistolei către Evrei a explicat că darurile Duhului Sfânt erau o modalitate prin care Dumnezeu arăta importanța și autenticitatea planului Său de mântuire: „Cum vom scăpa noi, dacă neglijăm o mântuire atât de mare, care a fost vestită mai întâi de Domnul și ne-a fost confirmată de cei care L-au auzit, Dumnezeu mărturisind și El prin semne și minuni, prin diverse minuni și prin darurile Duhului Sfânt, după voia Sa?” (Evrei 2:3, 4).

Primul exemplu de primire a darurilor a avut loc în ziua Cincizecimii, după înălțarea lui Hristos. În acea zi, Petru a explicat că darul de a vorbi limbi străine era dovada că Isus fusese încoronat în ceruri: „De aceea, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a revărsat ceea ce vedeți și auziți acum” (Faptele Apostolilor 2:33).

Această încoronare însemna că Isus era cu adevărat Mântuitorul promis, a cărui viață, moarte, înviere și slujire cerească Îi conferă autoritatea de a mântui oamenii de păcatele lor și de suferința morții.

Aplică:

Pune din nou în practică un talent lăsat nefolosit.

Aprofundează:

Luca 24:49; Efeseni 4:11; Ioan 15:26, 27