Descoperirea talentelor tale, partea a 4-a

De 900 de ani, încoronările regilor și reginelor britanice au avut loc la Abația Westminster. Ultima a avut loc pe 2 iunie 1953, când prințesa Elisabeta a devenit regina Elisabeta a II-a — al 39-lea suveran încoronat. Evenimentul a fost primul care a fost transmis la televiziune și a fost urmărit de 27 de milioane de oameni numai în Marea Britanie.

Încoronările sunt adesea fastuoase, marcând investirea unui monarh cu puterea regală. În Noul Testament, o altă ceremonie simplă a marcat începutul lucrării lui Pavel și Barnaba ca misionari. După ce biserica a postit și s-a rugat, Duhul Sfânt le-a spus să-i separe pe cei doi pentru lucrarea la care îi chemase (Faptele Apostolilor 13:2).

Confirmarea lor de către biserică nu a avut scopul de a le conferi putere acestor doi bărbați, ci a fost o recunoaștere a ceea ce Duhul Sfânt făcea deja în viețile lor. Ceremonia a avut loc după ce darul misionar le-a fost dat lui Pavel și Barnaba. La fel, darurile Duhului nu sunt date de trupul lui Hristos, ci trebuie recunoscute de poporul lui Dumnezeu ca provenind din cer.

În descoperirea darurilor noastre spirituale, nu ar trebui să neglijăm contribuția celorlalți. Adesea este mai dificil să ne recunoaștem propriile daruri decât pe cele ale altora. Poate de aceea Biblia ne spune că „în mulțimea sfetnicilor este siguranță” (Proverbe 11:14). Deoarece Dumnezeu dă daruri pentru zidirea Bisericii, ar trebui să ne așteptăm ca Trupul lui Hristos să ne confirme darurile și să nu ne bazăm pe propriile noastre sentimente.

Darurile nu sunt date pentru a ne ridica pe noi înșine sau pentru a fi folosite în beneficiul nostru, ci pentru a urma exemplul lui Hristos: „Nici Fiul omului n-a venit să fie slujit, ci să slujească” (Marcu 10:45).

Pune în practică:

Întreabă câțiva oameni evlavioși care te cunosc bine care consideră ei că sunt darurile tale spirituale principale. Ascultă cu atenție și caută tipare în ceea ce auzi.

Aprofundare:

Matei 20:27, 28; Faptele Apostolilor 6:1–7; 2 Timotei 1:6