Israel și Hamas: Va fi vreodată pace?

Când regele Solomon a construit primul templu al Israelului, pacea domnea peste țară. Tatăl lui Solomon, regele David, își petrecuse cea mai mare parte a domniei învingând dușmanii Israelului și supraviețuind războaielor civile (2 Samuel 2, 3, 8, 10, 15‒20). Victoriile sale pe câmpul de luptă pregătiseră calea pentru lucrarea fiului său la construirea templului.

Astăzi, creștinii din întreaga lume așteaptă cu privirea îndreptată spre Ierusalim ca templul să fie reconstruit. Dar, la fel ca în zilele lui David și Solomon, acest lucru nu se poate întâmpla până când Israelul nu-și va învinge toți dușmanii, restabilind pacea în regiune. Având în vedere conflictul recent dintre Israel și Hamas, se împlinesc oare profețiile biblice?

Un pas înapoi

Pe 7 octombrie, gruparea islamistă radicală Hamas a atacat sudul Israelului, ucigând peste 1.300 de bărbați, femei și copii și luând cel puțin 150 de ostatici. Israelul a ripostat bombardând nordul Gazei timp de aproape o săptămână, ucigând chiar mai mulți bărbați, femei și copii decât a făcut-o Hamas. „Dintr-o dată, ne-am întors la situația în care oamenii ucid oameni, iar alții îi aclamă pe cei care ucid”, a spus șeful Centrului de Cercetare a Politicilor Publice din Dubai.„Mergem înapoi.”

Cu doar opt zile înainte de atacul Hamas, consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan promova succesele administrației Biden în Orientul Mijlociu. „Regiunea este mai liniștită astăzi decât a fost în ultimele două decenii”, a spus el. Aparent, atacul Hamas – cel mai sângeros pentru israelieni de la Războiul de Yom Kippur de acum 50 de ani – a venit ca un șoc pentru oficialii americani.

Conflictul datează din 1948, când Israelul a fost înființat ca stat independent. Organizația Națiunilor Unite, pregătindu-se pentru sfârșitul ocupației britanice a Palestinei, a împărțit-o în două țări: statul evreiesc Israel și statul arab Palestina. Dar palestinienii și Liga Arabă – care la acea vreme cuprindea Egiptul, Libanul, Siria, Iordania, Irakul, Arabia Saudită și Yemenul – au respins împărțirea și au atacat Israelul. După aproximativ nouă luni de lupte, Israelul a ocupat o mare parte din teritoriul pe care Organizația Națiunilor Unite îl alocase arabilor.

În limba ebraică, acest prim război arabo-israelian este numit „Războiul de Independență”. În arabă, este numit „Catastrofa”, deoarece a provocat strămutarea a peste 700.000 de palestinieni, dintre care mulți s-au refugiat în Fâșia Gaza și Cisiordania. De atunci, a avut loc o serie de războaie între aceste două popoare.

Pe 13 octombrie, după ce Israelul a aruncat 6.000 de bombe asupra Fâșiei Gaza și a adunat aproximativ 360.000 de soldați de-a lungul frontierei, un reporter al The New York Times a făcut următoarea evaluare: „Pe măsură ce armata israeliană se pregătește pentru o posibilă invazie terestră a Fâșiei Gaza, infernul care izbucnește din Gaza se transformă într-un potențial coșmar pentru întreaga regiune, amenințând să destabilizeze nu doar Israelul și teritoriile palestiniene, ci și Egiptul, Irakul, Iordania și Libanul.”

Nu este deci de mirare că liderii mondiali se străduiesc să limiteze conflictul la Israel și Hamas. „Dacă conflictul ajunge în întregime în Liban sau dacă Iranul este implicat direct în el”, a spus un oficial saudit, „ar fi o catastrofă.”

Cu toate acestea, undele de șoc ale acestei lupte au început deja să se răspândească. Pe 15 octombrie, s-a deschis un al doilea front împotriva Israelului, când Hezbollah, o altă grupare militantă susținută de Iran, a lansat cel puțin cinci rachete antitanc din Liban către nordul Israelului. Cu o zi înainte, oficialii iranieni au avertizat că Hezbollah „era gata să se alăture luptei Hamasului”.

Rugăciune pentru pace

De-a lungul deceniilor de conflict, atât evreii, cât și creștinii au continuat să „se roage pentru pacea Ierusalimului” (Psalmul 122:6). De fapt, numele Ierusalimului înseamnă „pașnic”. Dar Biblia prezice oare cu adevărat pacea pentru acest oraș pământesc, care coincide cu reconstruirea templului său?

Potrivit multor creștini – da! Evreii încă așteaptă ca Mesia să le reconstruiască templul, lucru care „nu se poate întâmpla până nu va fi pace veșnică”.Dar, întrucât Mesia a venit deja în persoana lui Isus Hristos, așa cum știe orice creștin, persoana pe care o așteaptă evreii va fi de fapt anticristul, care se va așeza „în templul lui Dumnezeu, arătându-se că este Dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2:4).

Există doar o mică problemă pentru creștini: acest text nu se referă la un templu literal.

În timp ce Isus a prezis distrugerea celui de-al doilea templu (Matei 24:1, 2, 15, 16), realizată de romani în anul 70 d.Hr., singurul lucru pe care El l-a rostit despre un templu care urma să fie reconstruit a fost „templul trupului Său” (Ioan 2:19‒21). Adresându-se „bisericii”, apostolul Pavel a spus: „Voi sunteți trupul lui Hristos și, fiecare în parte, mădulare ale lui” (1 Corinteni 12:27, 28); „voi sunteți templul Dumnezeului celui viu” (2 Corinteni 6:16). Pavel descrie mai departe acest templu în Efeseni 2: „Voi sunteți … membri ai casei lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și a proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos Însuși, în care toată clădirea, fiind bine închegată, crește ca să devină un templu sfânt în Domnul” (vv. 19‒21). În mod clar, templul lui Dumnezeu în dispensația Evangheliei este Biserica Sa, ai cărei membri sunt evrei spirituali (Romani 2:28, 29).

Dacă acest lucru este adevărat, atunci anticristul nu va locui în Țara Sfântă, ci în creștinătate! Cât de ironic este faptul că mulți evanghelici, în timp ce spun că evreii îl vor confunda pe anticrist cu Mesia, vor fi ei înșiși înșelați pentru că îl caută pe anticrist în locul greșit! Pentru a evita o astfel de înșelăciune, citiți „Cine este anticristul?” sau urmăriți „Apocalipsa dezvăluie anticristul”.

După atacul din 7 octombrie, un pastor evanghelic popular a cerut creștinilor să se alăture lui în rugăciune ca Dumnezeu să „pună un gard spiritual de protecție în jurul poporului [Său] și al țării lor”. Acest pastor crede că „Israelul a împlinit numeroase profeții … în 1948, dar până în ziua de azi, granițele sale nu ajung la întinderea deplină a Țării Promise”. Implicația cuvintelor sale este tulburătoare: Templul nu poate fi reconstruit până când Israelul nu îi va alunga pe locuitorii din „Liban, … Cisiordania, [și] porțiuni substanțiale din Siria, Irak și Arabia Saudită”.

Este acesta genul de pace pentru care ar trebui să ne rugăm?

\n