Soarta lumii la Adunarea Generală a ONU

La Dezbaterea generală a celei de-a 76-a sesiuni a Adunării Generale a ONU s-a resimțit o atmosferă copleșitoare de teamă; aceasta a constat într-o serie de reuniuni în cadrul cărora înalții reprezentanți ai guvernelor membre ale ONU au abordat principalele probleme cu care se confruntă lumea în prezent.

Anul acesta, întâlnirile au avut loc de marți, 21 septembrie, până luni, 27 septembrie — cu excepția zilei de duminică, 26 septembrie.

Dezbaterea generală anuală este importantă prin faptul că Adunarea Generală nu se rezumă doar la discuții. Potrivit site-ului oficial al ONU,„Adunarea Generală reprezintă o oportunitate crucială pentru ca toți să se reunească și să traseze o direcție pentru viitor”și„joacă un rol semnificativ în procesul de stabilire a standardelor și de codificare a dreptului internațional”.

Din 2017, una dintre figurile sale cheie a fost secretarul general António Guterres,„șeful administrativ”al ONU,o funcție numită odată „cea mai dificilă slujbă din lume”. Socialist catolic și fost prim-ministru al Portugaliei, Guterres are responsabilitatea de a „aduce în atenția Consiliului de Securitate orice chestiune care, în opinia sa, ar putea amenința menținerea păcii și securității internaționale”.

Consiliul de Securitate este o entitate a ONU „ [responsabilă în primul rând] de menținerea păcii și securității internaționale. … În unele cazuri, Consiliul de Securitate poate recurge la impunerea de sancțiuni sau chiar poate autoriza folosirea forței pentru a menține sau restabili pacea și securitatea internațională”.

Tragerea semnalului de alarmă

Guterres ține, de asemenea, în mod regulat un„discurs privind starea lumii”pentru a da startul dezbaterii.

„Ne aflăm la marginea unui abis – și ne îndreptăm în direcția greșită. … Sunt aici pentru a trage un semnal de alarmă. Lumea trebuie să se trezească”, a spus Guterres fără menajamente în acest an.

Pe site-ul ONU se află o listă a relelor care se crede că au adus lumea în acest punct critic: „Pandemia nu este singura problemă cu care se confruntă lumea. Rasismul, intoleranța, inegalitatea, schimbările climatice, sărăcia, foamea, conflictele armate și alte rele rămân provocări globale. Aceste provocări necesită acțiune la nivel global.” Se citea ca propria profeție a lui Hristos cu privire la semnele care anunță sfârșitul lumii (Luca 21:10–19, 25, 26).

Sentimentele lui Guterres au fost preluate în masă de liderii națiunilor. Era, de asemenea, clar că principalul vinovat era schimbarea climatică. Președintele Maldivelor, Ibrahim Mohamed Solih, a avertizat chiar că „creșterea în continuare a temperaturilor reprezintă o «condamnare la moarte» pentru țara sa”.

Dar poate cel mai interesant a fost discursul ținut de reprezentantul singurei țări care a „alesîn mod deliberat să nu fie membră a Organizației Națiunilor Unite”.

În discursul adresat națiunilor de către Sfântul Scaun al Bisericii Romano-Catolice, ținut sâmbătă, 25 septembrie, secretarul de stat, cardinalul Pietro Parolin, a analizat în detaliu tema dezbaterii generale din acest an, „Construirea rezilienței prin speranță”, bazându-se în mare parte pe discursurile anterioare ale Papei Francisc și pe ultima sa enciclică, Fratelli Tutti. În multe privințe, discursul a părut o continuare a monologului de deschidere al colegului său catolic, Guterres.

În cadrul acestuia, Parolin a părut să definească „calea speranței” ca fiind unirea tuturor oamenilor din întreaga lume. El a citat o parte din recentul discurs al lui Francisc în Ungaria: „Dumnezeul legământului ne cere să nu cedăm separatismului sau intereselor partizane. El nu dorește ca noi să ne aliem cu unii în detrimentul altora. Mai degrabă, El dorește ca indivizii și comunitățile să fie punți de comuniune cu toți.”

Parolin a subliniat, de asemenea, rolul vital al Consiliului de Securitate în „reangajarea constantă de a pune pacea internațională și statul de drept mai presus de interesele naționale sau ideologiile partizane”.

Speranța lumii

De fapt, ceea ce Biserica Catolică atribuie rasei umane este, conform Bibliei, posibil numai prin „Hristos în voi, speranța slavei” (Coloseni 1:27). Numai Hristos este Puntea (Ioan 1:51), „singurul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni” (1 Timotei 2:5), „Cel care repară breșa” (Isaia 58:12).

În timp ce Parolin promovează „apropierea fraternă și speranța întemeiată pe «rezervorul de bunătate prezent în inimile oamenilor»” ca fiind „leacul de care lumea are nevoie”, Cuvântul lui Dumnezeu afirmă că „nimeni nu este bun decât Unul singur, adică Dumnezeu” (Marcu 10:18). Există un singur Mare Medic care administrează acel leac. „Frunzele pomului [vieții sunt] … pentru vindecarea neamurilor” (Apocalipsa 22:2) și se găsesc într-un singur împărăție, împărăția cerească a lui Dumnezeu.

Biblia profețește că pacea mondială pe care ONU o promovează cu atâta disperare va fi aproape atinsă când „toată lumea [se va minuna] și [va urma] fiara” (Apocalipsa 13:3), când „toți cei ce locuiesc pe pământ se vor închina ei” — cu excepția celor „ale căror nume au fost scrise în Cartea Vieții Mielului care a fost junghiat de la întemeierea lumii” (v. 8). Va fi chiar elaborată o lege universală care „[va face] ca toți cei care nu se vor închina icoanei fiarei să fie omorâți” (v. 15), poate chiar sub pretextul „[menținerii] sau [restabilirii] păcii și securității internaționale”.

Pentru a afla mai multe despre punctul culminant al acestor evenimente finale, urmăriți prezentarea pastorului Doug Batchelor intitulată„Semnul fiarei”.

Da, se apropie zile și mai întunecate pentru lume. Și da, într-adevăr trebuie tras un semnal de alarmă – deși diferit de cel ridicat în cadrul dezbaterii generale. Cunoașteți mesajele celor trei îngeri? Studiați lecția noastră gratuită„Mesajele îngerilor din spațiu”pentru a afla cum vă puteți pregăti pe voi înșivă și lumea pentru întoarcerea Marii Speranțe, Iisus Hristos.

\n