În siguranță în familie

În timpul petrecerii organizate cu ocazia celei de-a 92-a aniversări a reginei Elisabeta, poliția a blocat drumurile, iar în jurul Royal Albert Hall erau staționați, la vedere, gardieni înarmați. Măsurile de securitate au fost luate nu doar din cauza prezenței reginei, ci și a numeroșilor alți membri ai familiei regale prezenți la eveniment.

Spre deosebire de măsurile de securitate necesare familiei regale, biserica lui Dumnezeu este concepută să fie un loc care cheamă pe toți oamenii în familia lui Dumnezeu.

Acest lucru nu înseamnă că toți oamenii fac deja parte din familia lui Dumnezeu, pentru că atunci nimeni nu ar fi liber să respingă acest statut. În schimb, ei au ocazia de a deveni copii ai lui Dumnezeu.

Biblia descrie acest proces ca o adopție sau o naștere din nou. În ambele cazuri, se pare că decizia este una personală, între individ și Dumnezeu. Cu toate acestea, odată ce decizia este luată, individul câștigă frați și surori grijulii care își asumă responsabilitatea pentru familia lor.

Apostolul Pavel a arătat că acesta era un statut înțeles de toți în două ocazii diferite: „Vă recomand pe sora noastră Febe, care este slujitoare a bisericii din Cenchrea, ca s-o primiți în Domnul într-un mod vrednic de sfinți și s-o ajutați în orice treabă ar avea nevoie de voi; căci într-adevăr ea a fost o ajutoritoare pentru mulți și pentru mine însumi” (Romani 16:1, 2).

În biserică exista un standard de conduită care depășea bunătatea superficială. Sprijinul reciproc se extindea la încurajare și aprobare în misiunile date de Dumnezeu: „Când Iacov, Cefas și Ioan, care păreau a fi stâlpi, au perceput harul care mi-a fost dat, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă a părtășiei, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur” (Galateni 2:9).

Aplică:

Întreabă un membru al bisericii tale care este cel mai mare vis al său în slujirea lui Dumnezeu.

Aprofundează:

Romani 8:14–16; 1 Ioan 1:3, 7; Efeseni 1:4–6