E ceva în neregulă dacă sari și aplauzi în biserică?

Închinarea este un subiect fierbinte care poate stârni discuții aprinse. Membrii pot avea sentimente și opinii puternice cu privire la modul în care trebuie desfășurată închinarea, muzica fiind o chestiune deosebit de sensibilă. Nu ar trebui să ne surprindă acest lucru, întrucât închinarea va fi o chestiune centrală chiar înainte de venirea lui Hristos.

Cred că îndemnul apostolului Pavel adresat bisericii din Corint cu privire la desfășurarea închinării este o îndrumare solidă care ne ajută să rămânem pe calea cea bună. Cuvântul „decent” înseamnă a te conforma standardelor de decență, bun gust și moralitate. Înseamnă, de asemenea, a fi lipsit de imodestie. Prea multe biserici pun accentul pe o „experiență” în cadrul închinării care este încărcată de emoție și se apropie de senzualitate.

Discuțiile despre închinare îmi amintesc de modul în care Dumnezeu ne-a creat creierul. Există puterile „superioare” ale minții în lobii noștri frontali; acesta este centrul moral pentru luarea unor decizii înțelepte. Este aspectul cel mai specific uman al creierului nostru în comparație cu cel al altor animale.

Apoi, există funcțiile inferioare ale creierului nostru, precum lobul limbic, care este condus de emoții. Unii oameni permit acestei părți a minții să le „conducă” viețile. Ei trăiesc după sentimente, în loc să-și folosească lobul frontal pentru a-și ghida alegerile. Deși Dumnezeu ne-a dat emoții, sentimentele necontrolate pot fi înșelătoare. Emoțiile ar trebui să fie subordonate gândirii noastre morale, nu invers.

Cum se leagă acest lucru de închinare? Prea des slujbele bisericești tind să stimuleze funcțiile inferioare ale creierului. Oamenii ajung să creadă că Îl slăvesc pe Dumnezeu doar dacă se „simt” exaltați. Este o concepție înșelătoare. Deși cred că slujbele noastre ar trebui să fie pline de bucurie, ceea ce ghidează această bucurie nu este muzica tare, luminile colorate, aplauzele și săriturile… ci mai degrabă o apreciere profundă pentru ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi prin viața lui Isus.

Pavel ne îndrumă să avem slujbe „cuvioase” și „în ordine”. Aceste cuvinte reflectă puterile superioare ale minții noastre. Când sentimentele sunt forța principală care controlează închinarea, vom fi conduși către o experiență care poate fi falsă și înșelătoare.