Groază în Sri Lanka

Atacul din Duminica Paștelui asupra credincioșilor din cel puțin trei biserici de pe insula Sri Lanka s-a soldat cu aproape 300 de morți și alte câteva sute de răniți. Atentatele cu bombă au avut loc în timpul slujbelor de duminică dimineață, precum și la mai multe hoteluri de lux din capitala Colombo.

Liderii mondiali au condamnat pe bună dreptate atacurile, atribuite unui grup militant puțin cunoscut numit National Thowfeek Jamaath, pe care unele rapoarte l-au asociat cu o rețea teroristă internațională.

„Nu credem că aceste atacuri au fost comise de un grup de persoane care erau limitate la această țară”, a declarat purtătorul de cuvânt al Cabinetului, Rajitha Senaratne, pentru agenția de știri Reuters. „A existat o rețea internațională fără de care aceste atacuri nu ar fi putut avea succes.”

Potrivit Reuters, „experții internaționali în combaterea terorismului au afirmat că, chiar dacă atacurile ar fi fost comise de un grup local, este probabil ca Al-Qaeda sau Statul Islamic să fi fost implicate, având în vedere nivelul de sofisticare al acestora.”

Poate că aspectul cel mai tragic al atentatelor de Paște este faptul că acestea ar fi putut fi prevenite. Cu zece zile înainte, poliția din această țară din Oceanul Indian primise informații conform cărora National Thowfeek Jamaath, descris ca un „grup islamist local”, ar putea lansa un atac.

Disfuncționalitate politică

Potrivit USA Today, „Seranatne a declarat că prim-ministrul țării, Ranil Wickremesinghe, și cabinetul său nu au avut cunoștință de informațiile serviciilor secrete decât după atacuri, din cauza disfuncționalității politice”.

În timp ce gândurile și rugăciunile a miliarde de oameni sunt alături de victime, de cei supraviețuitori și răniți, de familiile lor și de națiunea din Sri Lanka, merită menționat faptul că aceasta nu este prima dată când avertismentele privind tragedii iminente au fost ignorate de cei pe care aceste avertismente urmau să-i ajute.

Pe 4 decembrie 1941, cu trei zile înainte de atacul mortal care a distrus sute de avioane și a ucis 2.459 de membri ai personalului american la baza Pearl Harbor din Hawaii, președintele Franklin D. Roosevelt a primit o notă strict secretă care avertiza că forțele japoneze se pregăteau să atace. Memorandumul, declasificat la câteva decenii după atac, menționa că Hawaii, Canalul Panama (pe atunci teritoriu american) sau Coasta de Vest a Statelor Unite ar putea fi ținte principale.

Deși există puține dovezi ale unei conspirații active de a ignora avertismentul, administrația lui Roosevelt a fost responsabilă de o „lipsă de imaginație” în a nu prevedea amenințarea foarte reală care se profila la orizont. Cu ani în urmă, generalul de brigadă Billy Mitchell din Armata SUA a avertizat Congresul că Pearl Harbor ar putea fi atacat de japonezi „într-o duminică dimineață”, ceea ce s-a și întâmplat.

Explozia navetei spațiale Challenger din ianuarie 1986, la scurt timp după decolare, a fost un șoc surprinzător pentru mulți, dar nu și pentru Bob Ebeling, inginer la Morton Thiokol, compania care a fabricat garniturile inelare pentru propulsoarele rachetelor navetei. Ebeling a avertizat că vremea rece va împiedica etanșarea corespunzătoare a inelelor și va duce la o explozie. Fiind informat că „nu era responsabilitatea lui”, Ebeling a asistat la explozie și a petrecut zeci de ani luptându-se cu sentimentele de vinovăție legate de tragedie. A fost reabilitat în urma anchetei care a urmat accidentului, dar abia spre sfârșitul vieții a reușit să-și găsească liniștea.

Există zeci de alte incidente din istorie în care oamenii au știut că se apropie o tragedie, dar nu au ținut cont de avertismente. În ianuarie 1994, generalul belgian Romeo Dallaire, comandantul forțelor ONU din Rwanda, a avertizat asupra unui genocid iminent, dar i s-a refuzat permisiunea de a confisca armele stocate pentru atac. Aproximativ 800.000 de tutsi și hutu au pierit în baia de sânge care a urmat.

Și poate cea mai faimoasă din istorie este povestea orașului italian Pompei. Cu câteva zile înainte de erupția din 24 august 79 d.Hr. a Vezuviului, care a nimicit întreaga populație, au existat semne de avertizare ale unei tragedii iminente. Atât ignoranța cu privire la semnificația cutremurelor pământului, cât și orbirea față de avertismente, precum marea care a început brusc să fiarbă și uscarea fântânilor locale, au dus la faptul că populația a fost luată prin surprindere de vulcan.

Avertismentele Bibliei

După cum observă pastorul Doug Batchelor în prezentarea sa „Cele zece fecioare”, paralela dintre fecioarele de la ospățul de nuntă și biserică este clară: complacerea și lipsa de înțelegere pot fi dezastruoase chiar și pentru credincioșii bine informați. Această parabolă există ca un avertisment pentru a ne ajuta să înțelegem necesitatea de a rămâne aproape de Isus și de a căuta călăuzirea Duhului Sfânt în înțelegerea Scripturilor – precum și a momentului în care trăim.

Dacă doriți să înțelegeți mai bine profețiile biblice și ce semnifică ele pentru acest moment al istoriei, consultați lecțiile noastre biblice GRATUITE „Storacles of Prophecy”. Aceste lecții informative, dar ușor de înțeles, care includ prezentări audio și video, vă vor conduce de la profețiile lui Daniel până la ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, oferindu-vă o bază solidă de cunoaștere a ceea ce Dumnezeu are pregătit pentru această lume, înainte și după sfârșitul zilelor.

Orice ați face, nu ratați semnele de avertizare. Asigurați-vă că studiați Scripturile și vedeți ce vă așteaptă!

\n