Războiul lui Putin, Ucraina și zilele de pe urmă

După mai bine de o lună de amenințări, avertismente și concentrări de trupe la granița cu Ucraina, Vladimir Putin, președintele Rusiei, nu numai că a trimis trupe în cele două regiuni separatiste ale Ucrainei, Donețk și Luhansk, dar atacă și teritoriul propriu-zis al Ucrainei.

La momentul redactării acestui articol, agențiile de știri au raportat atacuri în curs de desfășurare în Kiev, capitala Ucrainei, precum și în orașele Harkov, Mariupol și Myrhorod, printre altele. Trupele ruse au invadat din Republica Belarus vecină, în nord, și din Republica Crimeea, în sud.

„Ucraina a declarat legea marțială și a întrerupt toate relațiile diplomatice cu Rusia. Se spune că vor fi date arme oricui le dorește”, se menționează într-un articol al BBC . Până în prezent, „zeci de persoane au fost ucise, inclusiv aproximativ 10 civili”.

Reuters a declarat că este „cel mai mare atac al unui stat împotriva altuia din Europa de la al Doilea Război Mondial încoace”.

Ecouri ale Războiului Rece

Pentru un student la istorie, acest conflict nu este nou sau surprinzător. Semințele sale se regăsesc încă din Războiul Rece, perioadă în care o mare parte a lumii era împărțită în două tabere: NATO, sub conducerea Statelor Unite, și Pactul de la Varșovia, sub conducerea Uniunii Sovietice. Timp de decenii, aceste organizații au fost dușmani ideologici înverșunați. În ceea ce privește Ucraina, la acel moment, ea făcea parte din Uniunea Sovietică.

Cu toate acestea, prăbușirea Uniunii Sovietice la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 și dizolvarea Pactului de la Varșovia au făcut ca unii dintre foștii aliați ai URSS, precum Polonia, Ungaria și Republica Cehă, să adere efectiv la NATO. Deși Ucraina nu a făcut acest lucru, ea și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică prăbușită și, în ultimul deceniu, a făcut pași hotărâți pentru a deveni membră a NATO.

Acest lucru nu a fost pe placul autocratului aflat la putere în Rusia. Putin „a calificat extinderea NATO drept «amenințătoare» și a afirmat că perspectiva aderării Ucrainei la această organizație reprezintă o amenințare existențială pentru țara sa”.

Dar în ceea ce privește motivele directe ale invaziei sale în Ucraina, președintele a invocat „obiectivul [de] … demilitarizare și «denazificare»”, acesta din urmă fiind calificat drept „absurd” de mulți, nu în ultimul rând de către propriul președinte al Ucrainei, Volodymyr Zelenskyy, el însuși evreu. Cu toate acestea, Putin a susținut că „neonaziștii au preluat puterea în Ucraina” și „sunt responsabili pentru opt ani de genocid”. Aceste acuzații sunt nefondate.

Mulți alții consideră astfel acțiunea lui Putin ca fiind o „agresiune” clară. De exemplu, prim-ministrul Letoniei, Krišjanis Karinš, a declarat: „El luptă pentru putere”.

În ceea ce privește reacția lumii, tot felul de sancțiuni economice sunt aplicate imediat împotriva Rusiei – dar asta este tot. Nimeni nu vorbește despre trimiterea de trupe în Ucraina. Atitudinea Statelor Unite, singura putere mondială capabilă să ofere un răspuns militar, este una de frustrare și preocupare pentru problemele interne, mai degrabă decât pentru cele externe – precum„COVID, inflația, siguranța”. Iar acum, odată cu sancțiunile impuse, americanii pot adăuga la această listă prețurile la benzină, care cresc vertiginos.

Într-adevăr, înainte de atac, „un nou sondaj realizat de The Associated Press-NORC Center for Public Affairs Research” a constatat că „26% [dintre americani] spun că SUA ar trebui să aibă un rol major în conflict[;] … 52% spun că ar trebui să aibă un rol minor; 20% spun că nu ar trebui să aibă niciun rol”.

La reticența publicului s-au adăugat cele două războaie recente eșuate ale Americii în Irak și Afganistan.

Deocamdată, deși sancțiunile economice vor afecta fără îndoială Rusia și deși au existat proteste împotriva războiului în țară, Putin pare neclintit.

„Nu vă îngrijorați”

În urma unei pandemii de doi ani care a dat peste cap complet viețile oamenilor de pe tot globul, avem acum un război care se desfășoară – în timp real – chiar sub ochii noștri, un război care s-ar putea transforma în cea mai mare conflagrație din Europa de la înfrângerea naziștilor în cel de-al Doilea Război Mondial.

„Dacă el (Putin) poate ataca Ucraina, ar putea fi orice altă țară europeană”, a remarcat Karinš.

Totuși, deși pacea mondială pare să atârne de un fir de ață, Biblia spune clar să nu ne îngrijorăm. De fapt, Isus Însuși a poruncit: „Când veți auzi de războaie și zvonuri de războaie, să nu vă tulburați; căci astfel de lucruri trebuie să se întâmple, dar sfârșitul nu este încă” (Marcu 13:7). Ce este această nouă evoluție din Europa dacă nu „războaie și zvonuri de războaie”? Ce sunt toate aceste adversități din ultimii doi ani dacă nu semne ale vremurilor care vestesc a doua venire a lui Isus Hristos?

Hristos ne-a revelat aceste semne cu mii de ani în urmă, pentru binele nostru. Zilele din urmă nu vor fi doar „neam… [ridicându-se] împotriva neamului, și împărăție împotriva împărăției”, ci Isus a prezis și „foamete, ciumă și cutremure” (Matei 24:7). Nu am văzut oare cum toate aceste lucruri se împlinesc cu o rapiditate tot mai mare?

Dar atunci, Hristos a afirmat clar: „Toate acestea sunt începutul durerilor” (v. 8, sublinierea adăugată). La fel ca durerile nașterii, aceste semne nu vor face decât să se intensifice cu timpul.

În fiecare zi, vedem din ce în ce mai mult deșertăciunea de a ne pune speranța în această lume, în durerile, temerile și instabilitățile ei. Dar există o altă lume care va veni; și prin Hristos avem ocazia să fim cetățenii ei. Timpul se scurge – dar încă nu s-a scurs. Trebuie să folosim cu înțelepciune timpul care ne-a mai rămas – și ce loc mai bun pentru a începe decât seria noastră esențială de studii de la Școala Sabatică, intitulată „Pregătirea pentru sfârșitul timpurilor”?

Pune-ți speranța în Isus în aceste vremuri tulburi. Apucă-te de puterea Lui, de credința Lui, de promisiunile Lui – și fii pregătit pentru„Eliberarea finală”a Lui.

\n