Cine sunt cei 144.000?

de Doug Batchelor

Mai multe ramuri ale forțelor armate dispun de o echipă de elită formată din comando, care sunt antrenați cu atenție în războiul de gherilă și în alte condiții speciale de luptă. Pentru a se califica într-una dintre aceste unități, o persoană trebuie să treacă printr-un proces incredibil de epuizant de antrenament fizic și mental. Sunt aleși doar cei care demonstrează un autocontrol de neclintit și o ascultare perfectă. Aceste forțe speciale de comando primesc misiuni dificile și periculoase, cum ar fi atacarea rapidă a trupelor inamice sau raiduri în spatele liniilor inamice. Sarcina lor este să deschidă calea pentru trupele principale. Datorită pregătirii lor temeinice, o mică echipă de comando este adesea capabilă să obțină victorii mari. În timpul Războiului din Golf, o echipă de aproximativ doisprezece Navy Seals a reușit să creeze o diversiune pe plajele din Kuweit, care a indus în eroare întreaga armată irakiană, făcând-o să creadă că atacul SUA venea dinspre mare.

Faceți clic mai jos pentru a solicita exemplarul gratuit al cărții „Cine va cânta cântecul? Înțelegerea celor 144.000”.

Descărcați

Cei 12 apostoli erau un fel de unitate de forțe speciale în timpul primei veniri a lui Isus. După trei ani și jumătate de pregătire personală intensivă alături de Isus, Dumnezeu a putut să-i folosească pentru a obține victorii mari. Ei au reușit să pătrundă în stăpânirea lui Satan și să conducă o mare trezire.

Cartea Apocalipsei ne vorbește despre o altă unitate de forțe speciale care va face o lucrare puternică în zilele de pe urmă. Cunoscuți sub numele de cei 144.000, ei au o misiune crucială de a pregăti lumea pentru a doua venire a lui Isus. Ei se bucură de o relație specială cu Mielul, cântă un cântec special și sunt pecetluiți cu un nume special. Cine este această armată sfântă? Pentru a afla, să ne uităm mai întâi la cele două pasaje principale care descriu această mare adunare.

Cine sunt ei?
Apocalipsa 7:1-4 spune: „După aceste lucruri, am văzut patru îngeri stând în cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, ca vântul să nu sufle pe pământ, nici pe mare, nici pe vreun copac. Și am văzut un alt înger urcând din răsărit, având pecetea Dumnezeului celui viu; și a strigat cu glas tare către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să facă rău pământului și mării, zicând: «Nu faceți rău pământului, nici mării, nici pomilor, până nu vom pune pecetea pe fruntea robilor Dumnezeului nostru. Și am auzit numărul celor care au fost pecetluiți: și au fost pecetluiți o sută patruzeci și patru de mii din toate triburile copiilor lui Israel.”

Apoi Scriptura enumeră 12.000 din fiecare dintre următoarele 12 triburi: Iuda, Ruben, Gad, Așer, Neftali, Manase, Simeon, Levi, Isahar, Zabulon, Iosif și Beniamin.

Următorul pasaj principal care descrie cei 144.000 este Apocalipsa 14:1-5: „Și m-am uitat, și iată, un Miel stătea pe muntele Sion [Muntele Sion], și cu El o sută patruzeci și patru de mii, având numele Tatălui Său scris pe frunțile lor. Și am auzit o voce din cer, ca glasul unor ape mari și ca glasul unui tunet puternic; și am auzit glasul celor ce cântau la harpe, cântând cu harpele lor. Și cântau ca un cântec nou înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru ființe și înaintea bătrânilor; și nimeni nu putea învăța cântecul acela decât cei o sută patruzeci și patru de mii, care au fost răscumpărați de pe pământ. Aceștia sunt cei care nu s-au pângărit cu femei, căci sunt fecioare. Aceștia sunt cei care urmează Mielul oriunde merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, fiind primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel. Și în gura lor nu s-a găsit vicleșug [înșelăciune], căci sunt fără prihană înaintea tronului lui Dumnezeu.”

Trebuie să menționez că, atunci când explorăm aceste lucruri, ne aventurăm pe un teren sfânt. Împărtășesc cu încredere următorul studiu, dar îmi dau seama și respect faptul că alții pot avea o interpretare diferită.

Cele douăsprezece triburi
Poate că unul dintre primele lucruri pe care ar trebui să le întrebăm este dacă cei 144.000 sunt de fapt 12.000 de israeliți literali din fiecare dintre aceste triburi respective. Nu vreau să fiu plictisitor, dar pentru a înțelege cu adevărat acest subiect, ar trebui să trecem în revistă pe scurt ce spune Biblia despre triburile Vechiului Testament. În primul rând, au existat de fapt 13 triburi. Douăsprezece triburi proveneau de la cei 12 fii ai lui Iacov, pe care Domnul l-a redenumit Israel. Dar, deoarece Iosif a fost vândut ca sclav de către frații săi mai mari, el a fost separat de familia sa timp de mulți ani. După ce Iosif s-a reunit în sfârșit cu tatăl său, Iacov a promis să compenseze adoptând cei doi fii ai lui Iosif ca fiind ai săi, pentru a fi numărați printre fiii săi în locul lui Iosif. „Acum, cei doi fii ai tăi, Efraim și Manase, care ți s-au născut în țara Egiptului înainte ca eu să vin la tine în Egipt, sunt ai mei; ca Ruben și Simeon, ei vor fi ai mei.” Geneza 48:5. Prin urmare, Iosif urma să fie numărat de două ori prin fiii săi.

Unul dintre motivele pentru care în Biblie sunt menționate doar 12 triburi este că, după ce leviții au fost aleși să fie preoții lui Israel, ei au fost excluși de la primirea unei moșteniri teritoriale specifice (Deuteronom 10:8, 9; 18:1) și de la cifrele recensământului (Numeri 1:49). În schimb, ei urmau să se împrăștie printre toate triburile ca învățători și preoți.

Există mai multe motive pentru care triburile menționate în Apocalipsa capitolul 7 nu pot fi triburi israelite literale. Vechiul Testament revelează că 10 dintre cele 12 triburi au fost duse în exil de asirieni în anul 722 î.Hr. „În al nouălea an al lui Osea, împăratul Asiriei a cucerit Samaria și a dus pe Israel în Asiria, așezându-i în Halah și în Habor, lângă râul Gozan, și în cetățile medilor.” 2 Regi 17:6.

Istoria consemnează că, cu mult înainte de vremea lui Isus, unele dintre cele 10 triburi s-au întors în Samaria după ce s-au căsătorit cu asirienii. Descendenții lor, cunoscuți sub numele de samariteni, erau urâți de evrei pentru că nu mai erau israeliți „puri” nici prin sânge, nici prin religie. De fapt, deoarece cele 10 triburi au fost atât de bine împrăștiate în întreaga lume și absorbite de națiunile gazdă, astăzi ar fi foarte greu să găsești chiar și un singur descendent pur din tribul lui Gad, Așer, Neftali, Manase sau Simeon – cu atât mai puțin 12.000 dintre ei!

Un alt indiciu puternic că Apocalipsa nu se referă la triburile israelite literale este faptul că, în Vechiul Testament, cele 12 triburi erau foarte inegale ca număr de populație. Iuda era foarte mare, în timp ce Beniamin era foarte mic. Dumnezeu a împărțit țara promisă proporțional cu nevoile fiecărui trib. Dar cei 144.000 sunt compuși din 12.000 din fiecare trib, fără excepție.

Deci, cine alcătuiește acest grup? Cred că răspunsul la această întrebare se află în faptul că promisiunile lui Dumnezeu față de Israelul literal se aplică acum Israelului spiritual. Începând cu anul 34 d.Hr., profețiile și atenția Scripturii s-au concentrat asupra copiilor credinței – fie ei evrei sau neamuri. „Căci nu este iudeu cel care este iudeu în exterior; nici tăierea împrejur nu este aceea care este în exterior, în trup; ci iudeu este cel care este iudeu în interior, iar tăierea împrejur este cea a inimii, în duh.” Romani 2:28, 29. „Și dacă sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam și moștenitori conform promisiunii.” Galateni 3:29.

Ce înseamnă un nume?
Primul indiciu pe care l-am avut că trebuie să existe o semnificație spirituală a celor 144.000 a fost modul în care sunt enumerate triburile în Apocalipsa 7:5-8. Aceasta este singura dată în Scriptură când numele triburilor apar în această ordine. Ruben, primul născut al lui Iacov, este menționat al doilea, în timp ce Iuda, al patrulea în ordinea nașterii, este menționat primul. Iosif și Levi sunt incluși, în timp ce Efraim și Dan sunt omisi. De ce?

Pentru că „Dan va fi un șarpe pe drum, o viperă pe potecă, care mușcă călcâiele calului, astfel încât călărețul său va cădea pe spate” (Geneza 49:17) și „Efraim s-a alăturat idolilor: lăsați-l în pace” (Osea 4:17).

În Biblie, șarpele este un simbol al lui Satan. Natura critică și bârfitoare a lui Dan a aliniat acest trib cu împărăția lui Satan în loc de împărăția lui Dumnezeu. La fel, tribul lui Efraim l-a părăsit pe Dumnezeul lui Israel și a îmbrățișat păgânismul. De aceea, Efraim și Dan sunt lăsați în afara celor 144.000.

Numele evreiești aveau întotdeauna o semnificație care descria o caracteristică a copilului sau un eveniment legat de nașterea sa. De exemplu, Geneza 29:32-35 spune: „Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, pe care l-a numit Ruben, zicând: «Cu siguranță Domnul a văzut suferința mea; acum, deci, soțul meu mă va iubi». Apoi a rămas din nou însărcinată și a născut un fiu; și a zis: «Pentru că Domnul a auzit că eram urâtă, mi-a dat și pe acest fiu»; și i-a pus numele Simeon. A mai rămas însărcinată și a născut un fiu; și a zis: «Acum, de data aceasta, soțul meu se va alătura mie, pentru că i-am născut trei fii»; de aceea i s-a pus numele Levi. A mai rămas însărcinată și a născut un fiu; și a zis: «Acum voi lăuda pe Domnul»; de aceea i-a pus numele Iuda.”

De fapt, Rahela și Lea au făcut declarații profetice pentru toți cei 12 fii ai lui Iacov. Iată numele triburilor care alcătuiesc cei 144.000 (în ordinea enumerată în Apocalipsa capitolul 7), împreună cu semnificația fiecărui nume:

1.	Iuda	=	„Voi lăuda pe Domnul”
2.	Ruben	=	„El m-a privit”
3.	Gad	=	„Mi-a dăruit noroc”
4.	Asher	=	„Fericit sunt eu”
5.	Neftali	=	„Lupta mea”
6.	Manase	=	„Făcându-mă să uit”
7.	Simeon	=	„Dumnezeu mă ascultă”
8.	Levi	=	„Alăturat mie”
9.	Isahar	=	„M-a cumpărat”
10.	Zabulon	=	„Locuință”
11.	Iosif	=	„Dumnezeu îmi va adăuga”
12.	Benjamin	=	„Fiul mâinii Sale drepte”

Acum observați ce se întâmplă când semnificația numelor este combinată, în aceeași ordine, într-un paragraf:

„Îl voi lăuda pe Domnul pentru că S-a uitat la mine și mi-a acordat noroc. Sunt fericit pentru că Dumnezeul meu luptător mă face să uit. Dumnezeu mă aude și este alături de mine. El mi-a cumpărat o locuință. Dumnezeu îmi va adăuga Fiul mâinii Sale drepte.” (Cuvintele scrise cu italice sunt adăugate pentru a completa fiecare gând.)

Aceste nume descriu povestea luptei, răscumpărării, victoriei și căsătoriei Bisericii cu Mielul.

Câți sunt?
Acum să abordăm următoarea întrebare importantă. Este 144.000 un număr literal? Ei bine, poate ar trebui să răspund la această întrebare cu o altă întrebare. Sunt celelalte numere din Apocalipsa literale? Vor fi 12 porți și 12 temelii în cetatea sfântă? Există într-adevăr 12 feluri diferite de fructe pe pomul vieții? Da, desigur. Înțelegerea noastră asupra dimensiunilor Noului Ierusalim se bazează, de asemenea, pe presupunerea că aceste numere sunt reale.

Chiar și numerele folosite pentru a descrie perioadele de timp profetice din cartea Apocalipsei sunt măsuri precise. Numerele ar fi inutile pentru calcul dacă ar fi doar simbolice.

Deși numărul de 144.000 poate fi exact, va fi imposibil din punct de vedere uman să identificăm persoanele care alcătuiesc acest grup special. Când Isus a umblat pe pământ, era ușor să-i identificăm pe cei 12 ucenici ai Săi cei mai devotați. Dar cei 144.000 din zilele de pe urmă sunt evrei spirituali, împrăștiați pe tot pământul și care conduc o renaștere magnifică.

Acum, unii s-ar putea gândi: „Cum poți spune că numele sunt simbolice, dar numărul este literal?” Este simplu. Isus a făcut-o. Nu părea să-i pese din ce triburi proveneau cei 12 apostoli, dar i-a ales în mod intenționat pe 12 dintre ei. De asemenea, amintiți-vă că toate numerele din Apocalipsa reprezintă o valoare specifică, în timp ce toate numele proprii din Apocalipsa sunt simboluri (Mielul, Dragonul, Leul, Balaam, Izabela etc.).

Din aceste motive și din altele, cred că numărul 144.000 este o cifră precisă. La fel cum au existat de fapt 12 triburi literale în Vechiul Testament și exact 12 apostoli în Noul Testament, vor fi 12 ori 12.000 de apostoli spirituali în zilele de pe urmă.

Mulți s-au întrebat: „Dacă acest număr nu este doar un simbol, atunci cei 144.000 vor fi singurii mântuiți în zilele de pe urmă? Și dacă doar 144.000 vor fi mântuiți, atunci care sunt șansele mele?”

Să facem niște calcule simple. Raportul dintre 144.000 și șase miliarde (populația mondială aproximativă în prezent) ar însemna că una din 41.666 de persoane în viață ar fi mântuită dacă Isus ar veni astăzi. Această statistică este mult mai bună decât șansele oferite de majoritatea loteriilor de stat, dar cu toții am fi de acord că este destul de mică pentru speranța mântuirii.

Biblia nu ne învață că cei 144.000 vor fi singurii mântuiți în zilele de pe urmă. Imediat după enumerarea triburilor celor 144.000, profetul vede că „o mare mulțime, pe care nimeni nu o putea număra, din toate neamurile, triburile, popoarele și limbile, stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcată în haine albe și cu ramuri de palmier în mâini.” Apocalipsa 7:9.

În versetul 13, unul dintre cei 24 de bătrâni îl întreabă pe Ioan cine sunt acești oameni îmbrăcați în haine albe și de unde au venit. Apoi, în versetul 14, el își răspunde singur la întrebare: „Aceștia sunt cei care au ieșit din marea necaz și și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.”

Acum, Biblia vorbește despre două mari necazuri în profeție. Una a fost în timpul persecuției papale din Evul Mediu, când milioane de creștini au fost uciși. Dar „marea necaz” principală trebuie să se refere la perioada imediat anterioară celei de-a doua veniri a lui Hristos, așa cum se menționează în Daniel 12:1, 2: „Va fi o vreme de necaz, cum n-a mai fost de când există națiuni până în acea vreme; dar în acea vreme poporul tău va fi mântuit, oricine va fi găsit scris în carte. Și mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi: unii pentru viața veșnică, iar alții pentru rușine și dispreț veșnic.”

Solicitați exemplarul gratuit al cărții „Cine va cânta cântecul? Înțelegerea celor 144.000” Descărcați

Numărul doisprezece
Cheia pentru a înțelege cei 144.000 ar putea fi chiar numărul în sine. În Biblie, numărul 12 reprezintă aproape întotdeauna conducerea bisericii. Au existat 12 patriarhi de la Set până la Noe, apoi 12 de la Sem până la Iacov. Doisprezece iscoade au condus drumul spre țara promisă, iar de la Otoniel până la Samuel au existat 12 judecători.

În Evanghelii se găsește o poveste interesantă despre cum, într-o singură oră, Isus a vindecat o femeie care sângera de 12 ani și apoi s-a dus imediat să învie o fetiță de 12 ani (Marcu 5:25-42). Prima femeie reprezintă biserica Vechiului Testament, cu un flux continuu de sânge jertfit. Fata reprezintă biserica Noului Testament, care a prins viață după învierea lui Hristos. Amândouă L-au atins în aceeași zi și au fost vindecate.

Biserica lui Dumnezeu este descrisă și în Apocalipsa 12:1, care spune: „Și a apărut un mare semn în cer: o femeie îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioare și cu o coroană de douăsprezece stele pe cap.” Cele 12 stele de deasupra capului femeii sunt un simbol al conducerii inspirate a bisericii (1 Corinteni 11:10).

Exodul 39:14 ne spune că erau 12 pietre prețioase pe pieptarul lui Aaron, „după numele copiilor lui Israel, douăsprezece, după numele lor, ca gravurile unui inel, fiecare cu numele său, după cele douăsprezece triburi.” Aceste pietre par a fi identice cu pietrele de temelie ale Noului Ierusalim (vezi Apocalipsa 21:19, 20). „Cetatea aceea mare, Ierusalimul cel sfânt… avea un zid mare și înalt, și avea douăsprezece porți, și la porți doisprezece îngeri, și nume scrise pe ele, care sunt numele celor douăsprezece triburi ale copiilor lui Israel.” „Și zidul cetății avea douăsprezece temelii, și în ele numele celor doisprezece apostoli ai Mielului.” Apocalipsa 21:10, 12, 14.

Numărul 12 apare de nenumărate ori în întreaga Scriptură. Regele David a numit 24 de grupuri de câte 12 (un total de 288) pentru a conduce muzica de laudă în templu (1 Cronici capitolul 25). În mod similar, Apocalipsa 4:4 descrie două grupuri de câte 12 (un total de 24) bătrâni care stau în jurul tronului lui Dumnezeu. Aceștia reprezintă cele 12 triburi ale Vechiului Testament și cei 12 apostoli ai Noului Testament.

Isus le-a promis ucenicilor Săi: „Și voi veți sta pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel.” Matei 19:28. Și în Apocalipsa, Isus face o promisiune similară unora care vor ieși din ultima epocă a bisericii, cunoscută sub numele de Laodiceea (ceea ce înseamnă „judecarea poporului”). El spune: „Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Apocalipsa 3:21.

În cer, se pare că va exista o formație pătrată în expansiune în jurul tronului lui Dumnezeu. Mai întâi este Dumnezeu Însuși pe tronul Său. Apoi cele patru ființe, apoi cei 24 de bătrâni într-un pătrat în jurul lor, cu câte șase pe fiecare parte, apoi cei 144.000 într-un pătrat perfect, cu câte 36.000 pe fiecare parte, apoi marea mulțime în jurul lor. Ordinea și armonia perfectă a acestei adunări sunt uimitoare!

Misiunea lor
Cei 144.000 trăiesc în ultima epocă a bisericii și împărtășesc experiența apostolilor din primele veacuri.

La prima Sa venire, Isus a ales 12 bărbați a căror misiune principală era să ajungă la Israel. Și, ca urmare a revărsării ploii timpurii în timpul renașterii de la Rusalii, cei 12 apostoli au ajuns la mii de oameni. Matei 10:5, 6 spune: „Pe acești doisprezece i-a trimis Isus și le-a poruncit, zicând: «Nu mergeți pe calea neamurilor și nu intrați în niciun oraș al samaritenilor; ci mergeți mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.»”

În zilele de pe urmă, Isus va folosi 144.000 (12 ori 12.000) de apostoli spirituali, a căror misiune principală este să ajungă la lume cu vestea celei de-a doua veniri a Lui. Marea mulțime despre care se vorbește în Apocalipsa capitolul 7 îi include pe cei convertiți prin influența și predicarea celor 144.000, în urma revărsării Duhului Sfânt în ploaia târzie.

Profetul Ioel s-a referit la ambele evenimente când a scris: „După aceea, voi revărsa Duhul Meu peste orice făptură; fiii voștri și fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voștri vor avea visuri, tinerii voștri vor avea viziuni; și chiar peste robii și roabele voastre voi revărsa Duhul Meu în zilele acelea.” Ioel 2:28, 29.

Vă rog să țineți cont de faptul că cei 144.000 nu sunt singurii care predică Evanghelia în zilele de pe urmă. La fel cum cei 12 apostoli făceau parte dintr-un grup mai mare de 120 de ucenici care au condus renașterea de la Rusalii, tot așa cei 144.000 sunt lideri în renașterea din zilele de pe urmă, dar nu sunt singurii care predică.

Cred că este, de asemenea, semnificativ să observăm că Isus i-a ales pe cei 12 apostoli din rândul laicilor, nu din rândul preoțimii. În același mod, cei 144.000 probabil nu vor fi compuși doar din slujitori hirotoniți. Mai degrabă, cred că vor fi în mare parte laici.

Capitolul 1 din Faptele Apostolilor descrie o secvență interesantă de evenimente care au avut loc chiar înainte de revărsarea Duhului Sfânt în ploaia timpurie. Mai întâi, ucenicii s-au concentrat asupra lui Isus (versetele 10, 11). Apoi s-au rugat și și-au pus deoparte neînțelegerile (versetele 13, 14). În cele din urmă, l-au ales pe Matia să-l înlocuiască pe Iuda, apostolul care murise (versetele 16-26). Observați că, de îndată ce numărul de 12 a fost complet, Duhul Sfânt s-a revărsat în Camera de Sus (Faptele Apostolilor, capitolul 2).

Chiar și acum, Isus pregătește o armată de forțe speciale pentru a conduce această misiune finală de salvare a copiilor lui Dumnezeu, care au devenit prizonieri de război ai lui Satan. Apocalipsa 14:4 proclamă despre cei 144.000: „Aceștia sunt cei care nu s-au pângărit cu femei, căci sunt fecioare. Aceștia sunt cei care urmează Mielul oriunde merge El.”

Dacă dorim să fim printre cei care îl urmează pe Miel în eternitate, trebuie mai întâi să învățăm să-L urmăm aici, acum. Atunci, împreună, vom putea cânta cântarea lui Moise și a Mielului.

\n