De ce este necesar să te „naști din nou” pentru a fi mântuit?

Dacă toată lumea este deja copil al lui Dumnezeu, este oare cu adevărat necesar să te naști din nou?

Biblia spune: „Tuturor celor care L-au primit, El le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu, celor care cred în Numele Lui: care nu s-au născut din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:12, 13). Acest pasaj spune că, pentru a „deveni” copii ai lui Dumnezeu, trebuie să credem în Numele Lui. Rezultatul acceptării lui Hristos ca Mântuitor al tău este nașterea din nou.

Isus i-a spus lui Nicodim că, dacă nu se naște din nou, nu va putea vedea Împărăția lui Dumnezeu. Nicodim a fost inițial derutat de această metaforă, așa că Hristos a lămurit: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup este trup, iar ce este născut din Duh este duh” (Ioan 3:5, 6). „Carnea” se referă la nașterea noastră naturală, iar „Duhul” se referă la renașterea noastră spirituală. Cu toții ne-am născut din carne, dar nu toți ne-am născut din Duhul. (Vezi și 1 Corinteni 15:50.)

O credință fundamentală în creștinism este aceea că trebuie să recunoaștem că suntem păcătoși. Văzând că avem nevoie de Isus ca Mântuitor al nostru, venim la El, ne mărturisim păcatele și Îl rugăm să ne curățească și să creeze o inimă nouă în noi. Dumnezeu nu ne va forța niciodată, așa că, dacă nu-L invităm de bunăvoie pe Isus în inimile noastre, Domnul nu poate lucra pe deplin în noi.

În Biblie, îl vedem pe Ioan Botezătorul botezând oamenii în apele Iordanului. Și ucenicii lui Hristos botezau. Botezul este un simbol al unei nașteri noi — la fel ca atunci când un bebeluș iese din învelișul protector al apei și își ia prima suflare. Această ceremonie sacră este declarația publică că suntem de partea lui Dumnezeu și că am devenit copiii Lui. Este importantă pentru propria noastră creștere spirituală și ca mărturie pentru ceilalți.