Națiunea protestatară: Independența față de America

De Ziua Independenței din acest an, poate că ceea ce s-a auzit mai tare decât orice clopot al libertății sau foc de artificii a fost scandarea protestatarilor. Deși 4 iulie a fost întotdeauna sărbătorită ca o zi a mândriei naționale, sondajele recente indică faptul că „sentimentul patriotic se află probabil la cel mai scăzut nivel din toate timpurile”.

Printre acestea se numără un sondaj Gallup, realizat în perioada 28 mai – 4 iunie a acestui an, care a arătat că 78% dintre americani sunt „nemulțumiți de felul în care merg lucrurile în Statele Unite în acest moment”.

Acest lucru reiese clar din demonstrațiile la nivel național, care continuă cu aceeași intensitate în ciuda celui mai recent val de COVID-19 și a întăririi ulterioare a restricțiilor de distanțare socială.

„O manifestație din Los Angeles, din 1 iulie, a adunat mii de oameni la câteva ore după ce guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, i-a descurajat pe locuitori să organizeze adunări de Ziua Independenței cu persoane din afara gospodăriei propriu-zise”, afirmă revista online National Review.

Și deși poliția din Seattle a dispersat Capitol Hill Organized Protest (CHOP) – tot pe 1 iulie – după aproape o lună de ocupație, protestatarii au continuat să se lupte cu poliția. „Vom continua să mărșăluim pentru schimbare și până când ni se vor îndeplini unele dintre cererile noastre, vom fi aici în fiecare zi”, a declarat un protestatar pentru South Seattle Emerald.

Se pare că nemulțumirea populației generează vânturi puternice de schimbare. Potrivit The New York Times, „mulți rămân optimiști cu privire la viitorul țării, considerând acest moment de pandemie, devastare economică și tulburări sociale ca o oportunitate de progres – una pe care o pot ajuta să o modeleze.”

Copiii Revoluției

Știți ce urmează. Ați mai auzit-o înainte – sentimentul adesea repetat că America a fost construită pe spinarea disidenților și pe sângele forțelor rebele. Ce poate fi mai „american” decât protestul? Ei bine, să aruncăm o privire mai atentă.

Să comparăm Revoluția noastră Americană cu cea pe care istoricii o numesc adesea sora ei mai mică, Revoluția Franceză. Nu numai că cele două s-au suprapus în timp, dar motivele lor au fost, fără îndoială, similare – discriminarea fiscală, nemulțumirea față de monarhie, drepturile omului. Ambele au preluat strigătul celor asupriți.

Dar rămâne o diferență definitorie: „Revoluția Americană nu și-a declarat independența față de Dumnezeu – Revoluția Franceză a făcut-o.”Și asta a făcut toată diferența.

Nu trebuie decât să ne uităm la rezultate. Revoluția Franceză, ai cărei adepți o venerau pe „zeița rațiunii”, a dus la Regimul Terorii, în care 17.000 de oameni au fost executați prin ghilotină și alte sute de mii au fost uciși. A urmat apoi dictatura de zece ani a lui Napoleon Bonaparte. Cam atât cu protestele pentru libertate.

În contrast, Revoluția Americană, dusă și câștigată pe baza „convingerii că drepturile omului nu provin din generozitatea statului, ci din mâna lui Dumnezeu”, a dat naștere la ceea ce avea să devină cea mai prosperă și mai puternică națiune din lume. Astăzi, oamenii încă renunță la tot doar pentru șansa unei vieți în America. Într-adevăr, potrivit Pew Research Center, cu peste un milion pe an, „Statele Unite au mai mulți imigranți decât orice altă țară din lume”.

Oamenii protestează. Asta nu ne definește identitatea ca americani; ceea ce ne definește este motivul pentru care au protestat Părinții Fondatori. Declarația de Independență afirmă: „Toți oamenii sunt creați egali; … ei sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile; … printre acestea se numără viața, libertatea și căutarea fericirii.” Un american este cineva care crede în libertatea fiecărei persoane de a trăi și în libertatea de a alege. Încorporată în aceste libertăți este credința în – da – Creatorul, Dumnezeu.

Viziunea Bibliei asupra schimbării

Dar ce putem spune despre protestele actuale din America? Jurnalistul Dave Seminara lansează acest avertisment solemn: „Nicio națiune nu poate prospera dacă prea mulți dintre cetățenii săi nu o mai iubesc.” Într-adevăr, americanii sunt cu siguranță mai puțin entuziaști în privința țării lor și este clar că vor schimbare. Suntem pe cale să asistăm la nașterea unei Americi fundamental diferite? Dacă ghilotina ridicată în fața reședinței din Washington, D.C. a lui Jeff Bezos, CEO-ul Amazon, este un indiciu, se pare că da.

„Pocăiți-vă”, a spus Isus, „și credeți în Evanghelie” (Marcu 1:15). „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape!”, a strigat Ioan Botezătorul (Matei 3:2). „Pocăiți-vă”, a spus și apostolul Petru, „și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor” (Faptele Apostolilor 2:38).

Pe străzi, în mass-media, în cele mai înalte funcții ale guvernului, oamenii cer reforme – ale forțelor de ordine, ale mediului de afaceri, ale Americii însăși. Și, în tot acest timp, vocea blândă și liniștită a lui Dumnezeu cere, în schimb, reformarea fiecărei inimi: „Mărturisiți-vă păcatele unii altora și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați” (Iacov 5:16).

În această cultură a „cancel-ului”, cât de ușor este să uităm că Mântuitorul lumii a fost „rănit pentru fărădelegile noastre, … zdrobit pentru nelegiuirile noastre. … El a fost asuprit și chinuit” (Isaia 53:5, 7, sublinierea adăugată) din cauza mea, din cauza ta.

Cum ar arăta America dacă pe fiecare buză și în fiecare inimă s-ar afla această rugăciune: „Cercetează-mă, Dumnezeule, … vezi dacă este vreo cale rea în mine și călăuzește-mă pe calea veșnică” (Psalmul 139:23, 24)?

Vrei o astfel de schimbare? Urmărește videoclipurile noastre gratuite online,„Pocăința adevărată”și „Schimbat prin contemplare”. Ai putea primi cea mai bună schimbare dintre toate – convertirea.

\n