Mort față de păcat

de Brian McMahon

Un fapt uimitor: când un șoim este atacat de ciori sau de păsări regale, în loc să lanseze un contraatac, acesta va zbura în cercuri din ce în ce mai sus, până când se va ridica deasupra altitudinii la care se află torționarii săi.

În timpul Războiului din Golf, soldații irakieni au fost obligați să facă ceea ce mai târziu a fost numit „mama tuturor capitulărilor”. Totuși, nu a fost pentru că trupele erau slab înarmate. De fapt, irakienii aveau multe arme foarte sofisticate care fuseseră cumpărate de la fosta URSS. Problema lor era că soldații nu fuseseră niciodată instruiți corespunzător să folosească armele în luptă, așa că în cele din urmă au ridicat mâinile în aer și s-au predat.

În același mod, mulți creștini sunt adesea copleșiți de ispită pentru că nu au fost niciodată învățați să folosească resursele lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva dușmanului. Biblia spune: „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” Psalmul 119:11. Cuvântul lui Dumnezeu este resursa cea mai des neglijată în rezistența împotriva strigătelor naturii inferioare. Descoperirea modului de a rezista ispitei răului prin revendicarea puterii lui Dumnezeu din Scriptură a fost unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le-am învățat de când am devenit creștin.

Primul lucru pe care trebuie să-l realizăm este că ispita în sine nu este greșită. Toți suntem ispitiți să facem răul. Chiar și Isus, Mântuitorul nostru, a fost ispitit, și totuși El era fără păcat (Evrei 4:15). Întrebarea este: cum obținem victoria asupra lucrurilor prin care suntem atât de des ispitiți? Cum putem rezista răului când suntem constant presați de diavol să ne supunem?

Un fapt fundamental – dar adesea trecut cu vederea – este că nicio victorie nu ne va veni de la Dumnezeu fără cooperarea noastră. Domnul nu va întinde o mână din cer pentru a ne lua țigara de pe buze, nici nu ne va lua fizic sticla de whisky din mâini. El nu va lovi televizorul nostru cu un fulger pentru a ne împiedica să urmărim programe violente și nici nu va stârni un vânt puternic care să ne arunce tot materialul pornografic afară din casă. Acestea sunt lucruri pe care alegem să le depășim, crezând în același timp în puterea lui Dumnezeu de a susține alegerile pe care le-am făcut. Victoriile pentru creștin nu se obțin doar prin „voință” sau prin cursuri de motivație. Atunci cum se obțin? Să căutăm răspunsuri în Biblie.

Planul în trei pași
Primul pas către victorie se găsește în Iosua 24:15: „Alegeți astăzi cui vreți să slujiți.”

Pentru a ilustra acest lucru, să spunem că încercați să renunțați la fumat. (Dacă nu aveți obiceiul de a fuma, aplicați principiul la propria voastră nevoie particulară.) Dacă îți spui: „Păi, cam vreau să renunț la fumat”, sau „Cam vreau să depășesc asta”, sau „Cred că ar fi o idee bună să renunț”, asta nu înseamnă să faci o alegere! Asta înseamnă să te joci cu păcatul. Mai întâi, fă o alegere spunând: „Aleg astăzi să-L slujesc pe Isus Hristos și să nu mai fac acest act păcătos.” Trebuie să faci această alegere.

Aceasta înseamnă exercitarea voinței, care este puterea de a lua decizii deliberate și de a acționa cu hotărâre. Mai întâi facem o alegere, iar apoi Dumnezeu ne va da puterea de a împlini alegerile pe care le-am făcut.

Odată ce ai făcut o alegere, următorul pas este să revendici această promisiune din 1 Corinteni 15:57: „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.” Dumnezeu ne dă biruința de care avem nevoie. Dacă păcătuim și ne dăm seama că ceea ce facem este păcat, nu trebuie să ne rugăm și să întrebăm dacă este voia lui Dumnezeu ca noi să biruim acel păcat. Știm deja că voia lui Dumnezeu este ca noi să încetăm să mai păcătuim! Nu este nevoie să ne rugăm: „Doamne, dacă este voia Ta ca eu să mă opresc din fumat, atunci te rog ajută-mă să renunț” sau „Doamne, dacă este voia Ta ca eu să mă opresc din furat, te rog ajută-mă să renunț”. Dumnezeu ne-a spus deja în Cuvântul Său că nu trebuie să facem aceste lucruri. Și când știm că ceva este împotriva voii lui Dumnezeu, putem revendica cu încredere această promisiune că El ne va da victoria asupra acelui lucru.

Dacă îmi doresc să am un milion de dolari și mă rog: „Doamne, te rog, dă-mi un milion de dolari”, pot fi absolut sigur că Dumnezeu îmi va da acel milion de dolari? Nu, pentru că s-ar putea să nu fie voia lui Dumnezeu ca eu să am acel milion de dolari. Așadar, nu pot revendica cu încredere un răspuns la acea rugăciune. Dar când citesc în Biblie că voia lui Dumnezeu pentru mine este să nu fac anumite lucruri, atunci pot revendica cu încredere ajutorul puterii lui Dumnezeu pentru a obține victoria asupra acelui obicei care mă copleșește (1 Ioan 5:14; 1 Corinteni 10:13). Putem fi siguri că Dumnezeu ne va ajuta întotdeauna să facem orice ne cere El să facem!

În Marcu 11:22 citim: „Iar Isus, răspunzând, le-a zis: «Aveți credință în Dumnezeu.»” Pentru a rezista atacurilor diavolului, trebuie să „avem credință în Dumnezeu”. Isus promite: „De aceea vă spun: Orice ați cere în rugăciune, credeți că ați primit, și veți avea.” Versetul 24.

Prea des oamenii repetă cuvintele: „Doamne, te rog, dă-mi victoria. Doamne, te rog, dă-mi victoria.” Cinci ani mai târziu, ei încă se roagă: „Doamne, te rog, dă-mi victoria”, dar nu revendică niciodată victoria!

Dacă îți ofer un cadou, când devine al tău? Este al tău în momentul în care îl primești. Aș putea să-ți întind cadoul și să-ți spun: „Te rog, ia acest cadou. Ți-l dau. Te rog, acceptă-l!” Dar până când nu întinzi mâna și îl iei, cadoul nu este al tău.

Uneori îi spunem lui Dumnezeu: „Știu că trebuie să renunț la acest păcat. Te rog, ajută-mă, Doamne. Dă-mi victoria de care am atâta nevoie.” Ne rugăm și cerem iar și iar, fără să ne dăm seama că, în tot acest timp, Dumnezeu ne oferă puterea Sa, spunând: „Vrei, te rog, să iei puterea care să-ți susțină cererea?”

După ce cerem ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să ne ridicăm de pe genunchi și să spunem: „Doamne, cred că mi-ai dat victoria pe care am cerut-o.” Așa revendicăm promisiunea lui Isus că „Orice ați cere în rugăciune, credeți că ați primit, și veți avea.” Marcu 11:24.

Așa cum am învățat, primul pas în biruire este să faci alegerea. „Aleg să nu mai fac acest păcat.” Al doilea pas este să spui: „Mulțumesc, Doamne, pentru victorie! Cred în ea! O primesc.” Aplică acest lucru în viața ta chiar acum. Alege orice păcat pe care vrei să-l învingi și spune: „Doamne, pentru că este voia Ta ca eu să biruiesc, revendic cu încredere victoria.” Apoi, de îndată ce primești darul prin credință, acesta devine al tău.

Al treilea și ultimul pas se găsește în Romani 6:11, care spune: „La fel, considerați-vă și voi morți față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru.” Pentru a revendica această promisiune, trebuie să ne spunem că am devenit acum morți față de obiceiul păcătos care ne-a ținut în robie înainte. La fel cum un cadavru nu poate fi ispitit pentru că nu poate răspunde ispitei, tot așa și creștinii nu vor răspunde ispitei dacă se consideră morți față de păcat. Spune-ți: „Nu pot răspunde la acea ispită păcătoasă mai mult decât ar putea o persoană moartă. Mă consider mort față de acel lucru păcătos.”

Se pare că mintea noastră este programată să-și amintească lucrurile în „trei”, așa că, atunci când ești ispitit de Satana în orice privință, amintește-ți acest plan „unu, doi, trei” și spune-l cu voce tare.

1. „Nu! Aleg să nu mai comit acest păcat.”
2. „Mulțumesc, Doamne, pentru victorie.”
3. „Sunt mort față de acest păcat.”

Când iau o decizie, acela este „Nu”-ul meu. Atunci este momentul în care revendic victoria de la Dumnezeu. Apoi, în final, trebuie să spun: „Nu voi răspunde la asta.” Dacă urmezi acest plan simplu, nu vei ceda ispitelor păcătoase. Cum poți ceda la ceva împotriva căruia ai luat o hotărâre fermă – mai ales dacă I-ai mulțumit lui Dumnezeu și ai acceptat puterea Lui pentru a susține acea alegere și apoi ai respins gândul afirmând: „Nici măcar nu răspund la asta”?

Nu lăsa păcatul să te înconjoare
Următorul lucru pe care îl putem face ca biruitori este să ne asigurăm că ispita este redusă la minimum. Romani 13:14 ne spune cum. „Îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Hristos și nu vă îngrijiți de trup, ca să-i împliniți poftele.” Observați cele două părți ale acestui verset. În primul rând, ni se spune să „ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Hristos”. Cu alte cuvinte, începeți și încheiați fiecare zi cu o convertire completă. Când vă treziți dimineața, „îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Hristos” cerându-I lui Dumnezeu Duhul Sfânt, astfel încât să puteți „umblă după Duhul și nu după trup” (Romani 8:1, 4).

Ați observat că, atunci când ați petrecut timp cu Dumnezeu dimineața devreme, vă simțiți mai puternici spiritual pentru a ieși și a face față zilei? Și, invers, când nu petreceți acel timp cu Domnul dimineața prin rugăciune sau studiu biblic, vi se pare că pur și simplu nu experimentați umblarea strânsă pe care o doriți? Dacă nu petreceți timp îmbrăcându-vă cu Domnul Isus Hristos, atunci când vine ispita, nu veți avea putere spirituală să o înfruntați. Este mult mai ușor când simțiți deja acea apropiere!

Ni se spune: „Umblati în Duhul, si nu veti împlini poftele trupului.” Galateni 5:16. Ori veti avea o mentalitate spirituală, ori una trupească. Când umblați în Duhul, lucrurile trupești nu pot avea putere, și invers. Când aveți o minte trupească, lucrurile spirituale nu vă atrag. Mintea carnală vrea să mănânce în exces, să bea alcool, să fumeze, să poarte pică, să-și piardă cumpătul etc. Pavel spune: „Îmbrăcați-vă cu mintea spirituală și nu veți împlini poftele cărnii.” Când ni se spune: „Nu faceți provizii pentru carne” în Romani 13:14, asta înseamnă „Nu vă puneți într-o situație în care să fiți ispitiți inutil.” De exemplu, să zicem că sunt alcoolic. Crezi că ar fi o idee bună să intru într-o cârciumă sau într-un bar și să stau acolo unde sunt oameni care beau în jurul meu, și apoi să mă rog: „Doamne, te rog ajută-mă să nu beau cât timp sunt aici”? Crezi că este rezonabil? Este logic să te înconjori de ispite pentru trup și să te rogi lui Dumnezeu să te izbăvească de ele? Nu! Primul lucru pe care l-ar spune Domnul ar fi: „Ei bine, dacă vrei cu adevărat să fii izbăvit, părăsește barul imediat!” Nu permite în mod intenționat păcatului să te înconjoare în timp ce ceri să fii izbăvit de el. Dacă vreau să renunț la fumat, dar nu arunc totul – fiecare țigară, fiecare scrumieră, fiecare brichetă care îmi amintește de acest obicei – sunt serios în privința renunțării? Nu! Dacă păstrez chiar și jumătate de țigară acasă, de fapt îmi spun: „O să dau greș, și o păstrez acolo pentru când o să dau greș.” Asta înseamnă să te convingi singur de înfrângere. Singura cale spre victorie este să scapi de tot ce-ți amintește de acel obicei! Dacă vreau să renunț la ascultarea muzicii hard rock pentru că îmi dau seama că îmi distruge experiența creștină, dar am sistemul stereo instalat în sufragerie și am toate casetele și CD-urile mele de rock expuse acolo, crezi că voi renunța cu adevărat? Este probabil să fiu eliberat de asta când sunt ispitit de fiecare dată când intru în sufragerie? Nu. Trebuie să le arunc pe toate, pentru că de fiecare dată când văd acele casete și CD-uri, firea (natura carnală) va tânji după acea muzică.

Cu ani în urmă obișnuiam să-mi fac propriul vin de casă. Nu-mi plăcea prea mult gustul vinului fermentat, dar credeam că e o chestie mișto să-l fac. Așa că preparam multe feluri diferite – vin de zmeură, vin de afine, vin de mure, vin de rubarbă – și apoi eram atât de mândru de ce făcusem încât îl expuneam pe un raft în subsolul meu. Mai târziu am aflat că nu era voia lui Dumnezeu să beau alcool. Am aruncat toată berea și celelalte băuturi alcoolice, dar când m-am uitat la tot vinul pe care îl făcusem, m-am gândit: „O să-l păstrez acolo.” Mi-am spus că o să-l păstrez doar pentru că oamenii spun că se îmbunătățește odată cu învechirea și, în plus, le-aș putea spune oamenilor: „Uitați-vă ce am făcut.” Totuși, de fiecare dată când intram în subsol, mă uitam la raftul cu vin și mă gândeam: „Ar trebui să gust din el – doar ca să văd dacă s-a îmbunătățit odată cu trecerea timpului. Nu-l vreau cu adevărat, dar, știi, se spune că devine mai bun odată cu trecerea timpului.” Au trecut luni de zile, iar eu continuam să mă uit la el. În cele din urmă, mi-am dat seama de prostia de a-mi pune ispita în cale și am decis că vinul meu de casă trebuia să dispară. Am aruncat totul, cu excepția unei sticle. Nu știu de ce am păstrat una, dar am făcut-o. Și, destul de curând, și aceea a început să mă ispitească. În cele din urmă, m-am uitat la ultima sticlă și m-am gândit: „Dacă vreau cu adevărat să fiu eliberat, trebuie să scap de tot.” Am luat sticla rămasă și, sincer, fără nicio lacrimă, pur și simplu am aruncat-o. În acel moment, Dumnezeu mi-a dat o victorie totală! Când am aruncat ultima sticlă, am știut că nu voi mai bea alcool niciodată. Știam asta! Renunțam complet la el.

Nu ține droguri în casă și nu cere să fii eliberat de droguri. Nu ține alcool în casă, în mașină sau la locul de muncă, în timp ce ceri să fii eliberat de el. Nu țineți materiale pornografice în casă și spuneți: „Doamne, nu vreau să poftesc.” Dacă vreți cu adevărat să faceți afirmația biblică „Sunt mort față de păcat” (Romani 6:2, 11), scăpați de lucrurile care vă ispitesc și atunci veți obține victoria!

Dacă păstrăm lucruri greșite în jurul nostru, este un semn că nu credem cu adevărat că putem fi eliberați de ele. Prin acțiunile noastre, spunem că intenționăm, la un moment dat, să reluăm exact de unde am rămas.

Trântiți ușa
Următorul punct este foarte important în planul lui Dumnezeu pentru victoria asupra obiceiurilor rele. Iacov 1:12-15 declară: „Ferice de omul care răbdă ispită; căci, după ce va fi încercat, va primi cununa vieții, pe care Domnul a promis-o celor ce-L iubesc. Nimeni să nu zică, când este ispitit: «Sunt ispitit de Dumnezeu», căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras și momit de pofta lui însuși. Apoi, când pofta a zămislit, naște păcatul.”

Flip Wilson, un popular comediant de televiziune din anii ’70, folosea adesea celebra replică „Diavolul m-a pus să o fac.” Adevărul biblic, însă, este exact opusul. Diavolul nu te poate pune să faci nimic. Diavolul te poate presa. Diavolul te poate persecuta. Diavolul te poate ispiti crunt, dar Dumnezeu nu i-a permis diavolului capacitatea sau puterea de a te face pe tine sau pe mine să păcătuim. Pentru ca păcatul să aibă loc, trebuie mai întâi să permitem ispitei să intre în mintea noastră. Biblia spune: „Când pofta a zămislit, ea naște păcatul.” Iacov 1:15. Poate fi o poftă de alcool, o poftă de fumat, o poftă de onoare, o poftă de a mânca în exces, o poftă de a fi nerăbdător sau supărat sau de a folosi cuvinte obscene sau orice alt lucru carnal. Când gândul pofticios îți vine în minte, apare o ușă. Poți permite gândului greșit să intre sau poți trânti ușa. Amintește-ți că a fi ispitit de un gând păcătos nu este păcat. A permite gândului să se zămislească și să crească până când îl prețuiești, însă, este păcat.

Să spunem că vreau să renunț la fumat și îmi vine în minte gândul „Fumează o țigară”. Dacă stau și mă gândesc: „Hmmm. O să fumez țigara aia sau nu? Doamne, fumul ăla ar avea un gust foarte bun acum”, ce fac? Permit gândului să se conceapă. Îl invit în mintea mea și îl prețuiesc până când gândul devine atât de puternic încât, în cele din urmă, în disperare, exclam: „Oh, trebuie neapărat să fumez!” Apoi, înainte să-mi dau seama, exact asta voi face.

Deconectează-te de la sursa de energie
Mulți fumători nu reușesc să renunțe la fumat pentru că își spun continuu: „Încerc să renunț la fumat. Uită-te la mine; nu sunt într-o situație teribilă? Îmi pare atât de rău pentru mine.”

E de mirare că se întorc la fumat când se gândesc constant la asta? Eșecul lor constă în a se gândi și a se gândi la țigară în loc să revendice imediat puterea de la Cel care are toată puterea și să spună: „Nu! Mulțumesc, Doamne, pentru victorie! Sunt mort față de ea!”

Gândurile păcătoase care sunt respinse imediat nu au putere. Exersează și vei vedea! Obiceiurile se formează în minte ori de câte ori același tipar de gândire trece iar și iar prin creier. Construiești o „autostradă” care spune „da” obiceiului păcătos. Ceea ce încercăm acum să facem este să spunem „autostrada închisă” și apoi să construim o altă autostradă care spune „nu” obiceiului. Lucrul minunat la acest proces este că de fiecare dată când mintea este învățată: „Nu! Mulțumesc, Doamne, pentru victorie! Sunt mort față de acel obicei!”, ea va accepta noul tipar de gândire mai ușor data viitoare, și tot mai ușor de fiecare dată, până când va deveni foarte ușor să rezist tentației, iar obiceiul rău nu va mai avea putere. A învăța să-mi reeduc obiceiurile rele a fost unul dintre cele mai puternice lucruri pe care le-am învățat de când am devenit creștin.

Când ești ispitit de un gând necreștin, respinge-l imediat. Nu aștepta cinci secunde. Nici măcar două secunde. Când apare gândul, spune: „Nu! Mulțumesc, Doamne, pentru victorie! Sunt mort față de el!” și apoi concentrează-ți gândurile asupra altui lucru. Pentru a face acest lucru, trebuie mai întâi să pui ceva pozitiv în mintea ta, iar cel mai bun lucru cu care să o umpli este Scriptura! Când Satana L-a atacat pe Isus de trei ori cu ispite puternice, de trei ori Isus a răspuns imediat: „Este scris.” Când suntem ispitiți să facem rău, și noi ar trebui să răspundem din Cuvântul lui Dumnezeu: „Este scris… .” Concentrați-vă pe puterea lui Dumnezeu, nu pe problema voastră. Amintiți-vă promisiunea: „Pot totul prin Hristos, care mă întărește.” Filipeni 4:13.

Chemarea lui Dumnezeu către o lume pierdută în păcat se găsește în Isaia 45:22: „Priviți spre Mine și veți fi mântuiți, voi toți, de la marginile pământului.” De multe ori eșuăm când ne atacă ispitele pentru că ne concentrăm asupra gândului rău până la punctul de a-l prețui, în loc să ne antrenăm mintea să se îndrepte instantaneu spre Cel a cărui putere ne permite să respingem gândul imediat.

Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru că a făcut o cale prin care creștinii pot rezista cu succes atacurilor diavolului! Predicarea crucii este puterea lui Dumnezeu pentru noi, cei mântuiți (1 Corinteni 1:18). (Textul original grecesc traduce mai exact ultima parte a acestui verset ca „cei care sunt în proces de a fi mântuiți”.)

Dacă nu avem suficientă putere pentru a face față ispitelor cu care ne confruntăm, atunci nu ne concentrăm mintea asupra crucii. Crucea a fost remediul lui Dumnezeu pentru păcat. Ea ne-a demonstrat cât de îngrozitor este păcatul în ochii lui Dumnezeu. Dacă ne putem uita doar la cruce – simbolul iubirii incredibile a lui Dumnezeu față de noi, prin dăruirea Fiului Său ca jertfă pentru păcatele noastre – și vedem ce au făcut păcatele noastre lui Isus acolo, vom dori cu ardoare să fim eliberați de ele.

Unul dintre motivele pentru care atât de mulți dintre noi avem atâtea dificultăți cu păcatele noastre personale este că le comparăm cu ceea ce considerăm a fi crime mai mari și mai oribile. Prin comparație, nu le considerăm foarte grave. Nu folosim aceeași măsură pe care o folosește Dumnezeu, așa că ele nu ne apar ca fiind păcate de care trebuie să fugim cât mai repede posibil.

Calea supremă de a renunța la păcat este să simțim ce costă păcatul, iar cea mai bună cale de a simți ce costă este să realizăm ce costă pentru Dumnezeu. Trebuie să ne confruntăm cu faptul că orice păcat pe care l-am etichetat drept „mic” este, în realitate, suficient de teribil în ochii lui Dumnezeu încât să merite moartea Fiului Său. Abia când vom înțelege în sfârșit prețul care a fost plătit pentru ca acel păcat să fie iertat, el va deveni detestabil în ochii noștri. O vom evita cu totul și vom găsi victoria după care tânjim atât de profund.

\n