De un an de zile

În februarie 2007, poliția din Hampton Bays, New York, a primit un apel pentru a investiga o sesizare privind o locuință cu țevile sparte. La intrarea în casă, polițiștii au rămas uimiți să găsească cadavrul parțial mumificat al unui bărbat care murise de mai bine de un an. Acesta a fost găsit singur în casă, așezat pe un scaun în fața televizorului, care era încă pornit. Medicul legist din comitatul Suffolk a declarat că Vincenzo Ricardo, în vârstă de 70 de ani, a murit aparent din cauze naturale. Un asistent de la morga locală a spus că, evident, aerul uscat din casă a contribuit la conservarea rămășițelor sale.

Soția lui Ricardo murise cu ani în urmă, iar el locuia singur. Avea diabet și orbitese, dar era încă foarte independent. Ceea ce este uimitor este că nu se mai auzise nimic de el de peste un an și nimeni nu a dat alarma. Evident, își setase facturile să fie plătite automat. Totuși, te-ai fi așteptat ca cineva să observe că luminile nu se stingeau niciodată și că televizorul era mereu pornit la maxim. În plus, cutia lui poștală era plină ochi și totuși nimeni nu părea să observe, deși era clar vizibilă pentru ceilalți. Vecinii au spus că pur și simplu nu s-au gândit să vadă ce face. Au presupus că Ricardo era într-un spital sau într-un azil.

Se pare că învățătura Bibliei despre grija față de aproapele nostru a devenit o morală uitată. Un avocat l-a întrebat odată pe Isus: „Învățătorule, ce trebuie să fac pentru a moșteni viața veșnică?” (Luca 10:25). Când Isus l-a întrebat ce învăța Legea, omul a răspuns citând Vechiul Testament, inclusiv porunca de a-ți iubi aproapele. Dar apoi l-a întrebat pe Isus: „Cine este aproapele meu?” În acest context, Hristos a povestit pilda bunului samaritean. În esență, povestea subliniază: „Aproapele nostru este oricine din jurul nostru care are nevoie de ajutor.”

Cât de des ți-a șoptit Duhul Sfânt în inimă să „vezi ce face aproapele tău”? Poate că trebuie să vezi dacă vecinii tăi se simt bine fizic, dar nu neglija să fii sensibil la bunăstarea lor spirituală. Împărtășește literatură cu oamenii din jurul tău. Oferă-te să te rogi pentru oamenii suferinzi cu care intri în contact. Întinde mâna. Nu presupune că totul este în regulă. Poate că chiar lângă tine, cineva este pe moarte.