Sărăcia bună

Cel puțin 80% din populația lumii trăiește cu mai puțin de 10 dolari pe zi. Cele mai sărace 40% din populația lumii dețin doar 5% din venitul global. Cele mai bogate 20% dețin trei sferturi din venitul mondial. Și, potrivit UNICEF, 22.000 de copii mor în fiecare zi din cauza sărăciei. Copiii sunt adesea cei care suferă în tăcere din cauza sărăciei.

Ei mor în tăcere în unele dintre cele mai sărace sate de pe Pământ, departe de conștiința și atenția lumii. Faptul că sunt slabi și blânzi în viață face ca aceste mase de muribunzi să fie și mai invizibile în moarte. Rujeola, malaria și diareea sunt cele trei principale cauze de deces în rândul copiilor, și toate pot fi prevenite. HIV/SIDA a creat peste 14 milioane de orfani; 92% dintre ei trăiesc în Africa.

Atunci cum a putut Isus să spună: „Fericiți sunteți voi, cei săraci, căci a voastră este Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 6:20)? Oare Hristos nu are o inimă pentru cei săraci, în special pentru copii? Isus se îngrijește cu siguranță de cei defavorizați. El și-a petrecut aproape toată slujirea ajutându-i cu bunătate și iubire pe cei bolnavi și pe cei pe moarte. Atunci ce vrea să spună Hristos când zice: „Fericiți sunteți voi, cei săraci”?

Domnul nostru nu se referă la sărăcia fizică, ci la sărăcia spirituală. Cu alte cuvinte, Împărăția cerurilor aparține celor care recunosc că nu au nimic de oferit lui Dumnezeu pentru a-și asigura mântuirea, în afară de mâinile întinse. Nici faptele, nici banii, nici pelerinajele, nici „nimic” nu-L vor impresiona pe Dumnezeu să te mântuiască. Când stăm în fața Domnului, suntem cu toții „săraci lipiți”. Și asta este un lucru bun, pentru că recunoașterea marii noastre nevoi spirituale este primul pas în primirea darului gratuit al mântuirii din partea lui Dumnezeu.