Ce vrea să spună Pavel când afirmă „în afara trupului” și „ridicat până în al treilea cer”?

Acest text a fost folosit pentru a susține doctrina sufletului nemuritor, dar nu are absolut nicio legătură cu aceasta. Practic toți comentatorii sunt de acord că apostolul Pavel descria aici propria sa experiență, deoarece vorbea în contextul propriilor sale revelații (v. 1).

El era îngrijorat că ar putea fi interpretat ca lăudându-se sau mândrindu-se cu viziunile sale. Probabil din acest motiv, el a atribuit experiența unui om pe care îl cunoștea. Sufletul lui Pavel nu și-a părăsit trupul; dacă ar fi fost așa, el ar fi murit, iar nicăieri nu face el aluzie la moartea sau învierea sa.

Pavel vorbește aici și despre „viziuni” și „revelații”. El nu era nedumerit dacă murise sau nu; era pur și simplu nesigur cu privire la modul în care a putut să vadă paradisul în acea viziune. Deși părea că trupul său fusese dus în ceruri, el considera posibil ca să fi fost dus acolo doar în viziune.

El mărturisește că nu știe ce s-a întâmplat de fapt. Impresiile fizice îi dădeau senzația că era „în afara trupului”, ca să zicem așa. La fel, el a scris bisericii din Colose: „Căci, deși sunt absent trupește, totuși sunt cu voi în duh” (Coloseni 2:5). Nimeni nu interpretează acest lucru în sensul că un suflet nemuritor ar fi părăsit trupul lui Pavel pentru a fi alături de prietenii săi.

Adevărul este că numai Dumnezeu cunoaște natura acelei vizite spirituale în paradis. Așadar, ar fi bine să nu ne bazăm nicio doctrină pe acest text. Ceea ce îl interesa pe Pavel să se „lăudeze” nu era această experiență neobișnuită, ci suferința pentru Isus Hristos (v. 5).