Sabatul nu este doar pentru evrei?

Cu mult înainte ca vreun evreu să fi existat pe acest pământ, Dumnezeu a creat Sabatul. Când oamenii citesc povestea Creației, este ușor să presupună că, întrucât Geneza a fost scrisă de Moise și face parte din Vechiul Testament, primii noștri părinți trebuie să fi fost evrei. Cu toate acestea, poporul evreu nu a existat încă 2.500 de ani! Tatăl națiunii evreiești a fost Avraam. La fel ca instituția căsătoriei, stabilită și ea în Eden, Sabatul urma să fie o binecuvântare pentru toți oamenii.

Decalogul este etern și nu este legat de o anumită rasă sau grup etnic. Deși Dumnezeu și-a prezentat poruncile în mod succint și foarte clar prin Moise, cele zece legi nu se limitează la evrei. Ele au fost date întregii rase umane. Conceptul de Sabat evreiesc are la fel de mult sens ca și cum am spune că există o lege germană a gravitației sau o lege chineză a termodinamicii.

În Marcu 2:27, citim cum Isus a subliniat că Sabatul a fost făcut pentru toți oamenii. Nu spune: „Sabatul a fost făcut pentru evrei.” Am fi ridiculizați dacă am sugera că porunca a cincea, de a ne cinsti părinții, era doar pentru oamenii din Noua Zeelandă sau că porunca a opta, de a nu fura, se aplică doar rușilor!

Unii sugerează că principiul Sabatului este acela de a păstra o zi pe săptămână ca zi de odihnă. Ei cred că orice zi este potrivită și că nu suntem legați de „a șaptea” zi, care se presupune că are origine evreiască. Dar această linie de gândire este, de asemenea, insuficientă, deoarece relatarea creației este repetat specifică: „În ziua a șaptea, Dumnezeu și-a încheiat lucrarea pe care o făcuse și S-a odihnit în ziua a șaptea de toată lucrarea pe care o făcuse. Apoi Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ea S-a odihnit de toată lucrarea Sa pe care Dumnezeu o crease și o făcuse” (Geneza 2:2, 3, sublinierea mea). Chiar și porunca a patra se leagă de creație (Exodul 20:11).