Nu era oare prea aspru să pedepsești pe cineva cu lapidarea pentru că a încălcat Sabatul?

La prima vedere, această poveste pare să ne spună că o persoană altfel nevinovată se afla întâmplător într-o plimbare plăcută într-o după-amiază de Sabat, a adunat câteva crengi și, pentru un gest atât de simplu, a fost omorâtă cu pietre.

Dar, pe măsură ce studiem cu atenție Scripturile, ne dăm seama că Dumnezeu clarificase deja că o încălcare directă a Sabatului era pedepsită cu moartea. „Șase zile să lucrați, dar a șaptea zi să vă fie sfântă, Sabat de odihnă înaintea Domnului. Oricine va lucra în acea zi va fi pedepsit cu moartea” (Exodul 35:2).

Contextul acestui eveniment este că acesta vine imediat după instrucțiunile lui Dumnezeu referitoare la păcatul îndrăzneț. Dicționarul definește îndrăzneala ca „a întreprinde fără permisiune sau justificare clară, a îndrăzni”. Dumnezeu a spus: „Persoana care face ceva cu îndrăzneală… aceea aduce ocară asupra Domnului… va fi stârpită din mijlocul poporului. Pentru că a disprețuit cuvântul Domnului și a încălcat porunca Lui” (Numeri 15:30, 31).

Acest om cunoștea clar porunca lui Dumnezeu și totuși a încălcat legea cu sfidare. El s-a răzvrătit clar și deschis împotriva instrucțiunii lui Dumnezeu, dând un exemplu periculos de neascultare care trebuia oprit imediat. Sub teocrația Israelului, Dumnezeu domnea direct peste popor. Cunoscând inimile tuturor, Domnul a poruncit pedepsirea imediată a actelor flagrante de neascultare.

Unii cred că, dacă cei care încălcau Sabatul erau omorâți cu pietre în Vechiul Testament, atunci Sabatul nu mai este în vigoare astăzi, deoarece lapidarea pentru încălcarea lui nu mai este în vigoare. Dar rețineți că nu numai cei care încălcau Sabatul erau lapidați, ci și adulterii (Leviticul 20:10) și blasfemiatorii (Leviticul 24:16). Nimeni nu consideră că aceste păcate sunt mai puțin grave astăzi doar pentru că nu sunt pedepsite cu moartea.