Oare Cele Zece Porunci nu făceau parte din Vechiul Legământ, care a fost abrogat la cruce?

Unii creștini susțin că Cele Zece Porunci reprezintă o parte esențială a vechiului legământ, care a fost abrogat. Cu toate acestea, chiar dacă Cele Zece Porunci au fost într-adevăr un legământ poruncit, ele nu au constituit vechiul legământ care a dispărut (Evrei 8:13). Iată câteva motive:

1. Vechiul legământ era defectuos, avea promisiuni slabe și a dispărut (Evrei 8:7, 8, 13). Niciunul dintre aceste aspecte nu se aplică legii perfecte a lui Dumnezeu (Psalmul 19:7).

2. Vechiul legământ a fost încheiat pe baza promisiunii israeliților de a păzi poruncile lui Dumnezeu prin propriile lor puteri (Exodul 24:7, 8). Nu era legea în sine.

3. Referindu-se la Cele Zece Porunci, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Conform sensului acestor cuvinte, am făcut un legământ cu tine și cu Israel” (Exodul 34:27, 28). Nu era vorba de Legea în sine, ci de promisiunea de a respecta Legea.

4. Moise s-a referit la vițelul de aur ca fiind „păcatul vostru, vițelul pe care l-ați făcut” (Deuteronom 9:21). Vițelul nu era păcatul, ci păcatul a avut loc în legătură cu vițelul. În același mod, vechiul legământ nu era Legea, ci se referea la Lege. De aceea este numit legământ.

5. Romani 9:4 arată că vechiul și noul legământ erau diferite de Legea în sine: „… care sunt israeliți, cărora le revin adoptarea, slava, legămintele, dăruirea Legii, slujirea lui Dumnezeu și promisiunile.” Aici este menționată Legea, precum și legămintele (la plural). Aceasta ar include atât vechiul, cât și noul legământ, plus „darea Legii”, adică Cele Zece Porunci.

6. Pentru a demonstra că Legea nu este Vechiul Legământ, să schimbăm între ele câteva cuvinte din Romani 3:31 și să vedem ce se întâmplă: „Deci, prin credință anulăm noi (Vechiul Legământ)? Nicidecum! Dimpotrivă, noi întărim (vechiul legământ).” Evident, asta nu prea are sens, nu-i așa?