Expresia „fumul chinurilor lor se înalță în vecii vecilor” înseamnă oare că focurile iadului nu se vor stinge niciodată?

Cuvântul tradus prin „pentru totdeauna” în Biblie nu înseamnă întotdeauna „fără sfârșit”. De fapt, Biblia folosește acest termen de 56 de ori în legătură cu lucruri care s-au încheiat deja. (Uneori va trebui să căutați cuvântul „vreodată” într-o concordanță pentru a le găsi.) De exemplu, în Exodul 21:1–6, sclavul evreu trebuia să-și slujească stăpânul „pentru totdeauna”, dar era evident că aceasta se referea doar la perioada cât trăia el. Hana l-a dus pe fiul ei, Samuel, la casa lui Dumnezeu ca să rămână acolo „pentru totdeauna” (1 Samuel 1:22), dar ea a limitat clar acea perioadă la „cât va trăi el” (versetul 28).

Termenul este clar definit în Psalmul 48:14: „Căci acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru pentru totdeauna și în veci; El ne va fi călăuz chiar până la moarte.” Pustierea Edomului urma să dureze „pentru totdeauna” (Isaia 34:10), totuși știm că nu mai arde, ci, așa cum spune Biblia, zace în „pustiu”.

Conform acestor definiții ale termenului „pentru totdeauna”, cei răi vor suferi atâta timp cât vor continua să trăiască în foc. Apoi, așa cum afirmă Biblia, „Cei răi… vor fi nimiciți pentru totdeauna” (Psalmul 92:7). Aceasta înseamnă că, atunci când lucrarea focului se va încheia, acesta se va stinge. Biblia spune că aceste focuri îi vor „arde complet” și nu le vor lăsa „nici rădăcină, nici ramură”, iar „cenușa va rămâne sub tălpile picioarelor voastre” (Maleahi 4:1–3).

Astfel, pedeapsa celor răi va fi definitivă. Nu este vorba de o stare veșnică de chin, care L-ar înfățișa pe Dumnezeu ca pe un sadic rău. Iubitorul nostru Domn va șterge păcatul din existență, deoarece știe că acesta ar distruge în cele din urmă lumea noastră și pe toți cei care se află în ea.