Nu spune Biblia că Legea este imperfectă?

Imaginează-ți că îi ceri unui băiat din cartier să-ți tundă tot gazonul cât timp ești în vacanță. El acceptă, iar tu îi spui: „Te plătesc când mă întorc”. Mai târziu, când ajungi acasă cu mașina, observi că gazonul din față arată frumos tuns. Dar când intrați în curtea din spate, aceasta arată ca un câmp de fân lăsat în paragină! Când băiatul vine să-și primească banii, îi arătați curtea din spate. Privirea lui vinovată vă spune că știa ce face, dar îi plătiți jumătate din suma convenită și îl trimiteți acasă.

Acum imaginează-ți că pleci în vacanță un an mai târziu. Îl suni pe același băiat să-ți tundă gazonul. Când vine, faci o altă înțelegere, subliniind că trebuie să tundă tot gazonul. El este de acord și, de data aceasta, își face treaba până la capăt. Privind aceste două scenarii, ați concluziona că prima înțelegere a fost defectuoasă? Nu. Băiatul nu și-a îndeplinit partea sa din înțelegere. Problema nu a fost cu înțelegerea voastră, ci cu băiatul.

Legământul inițial al lui Dumnezeu cu Israelul era bun. Chiar dacă cuvântul „nou” este folosit în legătură cu un al doilea legământ, asta nu înseamnă că primul avea vreo problemă. Problema nu era legământul sau legea lui Dumnezeu; problema era poporul. În cele din urmă, ei s-au îndreptat spre idoli și L-au părăsit pe Domnul.

Evrei spune că poporul a greșit, nu legământul. Pavel explică acest lucru când scrie: „Ceea ce Legea nu putea face, fiindcă era slabă din cauza cărnii, a făcut Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu în chipul cărnii păcătoase, din cauza păcatului: El a condamnat păcatul în trup, pentru ca cerința dreaptă a legii să fie împlinită în noi, care nu umblăm după trup, ci după Duhul” (Romani 8:3, 4). Legea este perfectă. Problema este cu oamenii vinovați care aleg să umble după trup în loc să umble după Duhul.